A BATE | Al treilea nivel al rugăciunii

Sunt unele persoane care cred că orice fel de rugăciune înseamnă a-L căuta pe Dumnezeu. Nu! Nu! În rugăciunea de căutare importanţa şi concentrarea este pe Cristos. Din această cauză lauda şi închinarea sunt aşa de simple la acest nivel. Atunci când priveşti la Isus, te găseşti adorânu-L, iubindu-L, prosternându-te în faţa Sa. Şi totul este aşa de natural. Tema centrală este El.

Acest nivel al rugăciunii este cel mai înalt dintre cele trei nivele. Acesta este nivelul la care intri în comuniune cu Tatăl, de la inimă la inimă. La acest nivel nu ceri şi nici măcar nu-L cauţi pe Dumnezeu. Acum te afli chiar în prezenţa lui Dumnezeu, unde El Îşi împărtăşeşte inima şi poverile Sale cu tine. Devii una cu Dumnezeu, un partener în adevăratul sens al cuvântului.

Cortul lui Moise: călătoria rugăciunii

Rugăciunea eficientă sau rugăciunea de pătrundere este o călătorie: de la a te ruga în natural, la rugăciunea din suflet, apoi punctul culminant – rugăciunea în duhul. Cererea este cu mintea – naturalul; căutarea este cu sufletul, pe când a bate este cu duhul.

Cortul construit de Moise în pustietatea Sinaiului a avut trei curţi: curtea exterioară, curtea interioară (loc sfânt) şi curtea cea mai tainică (Sfânta Sfintelor). Aceste trei curţi corespund celor trei nivele ale călătoriei rugăciunii. Eu numesc nivelul cererii rugăciunea curţii exterioare. Te afli în curtea lui Dumnezeu dar nu şi în prezenţa Sa. Eşti conştient că prezenţa lui Dumnezeu se află în Sfânta Sfintelor dar tu nu eşti acolo. Aşa că te rogi dar nu experimentezi şi nici nu simţi prezenţa lui Dumnezeu.

Nivelul căutării corespunde curţii interioare, locul sfânt, care avea un sfeşnic şi masa pentru punerea pâinii. Sfeşnicul reprezintă revelaţia. La acest nivel, câştigi înţelegere faţă de lucrurile lui Dumnezeu. Vezi mai uşor nevoia ta de a-L avea pe Dumnezeu. Îţi dezvolţi o foame pentru prezenţa lui Dumnezeu dar încă nu o experimentezi pe deplin. Încă nu ai ajuns dar eşti pe aproape. Trebuie să continui. Aceasta este rugăciunea care corespunde curţii interioare.

Doar atunci când pătrunzi perdeaua spre Sfânta Sfintelor ajungi faţă în faţă cu Dumnezeu. Aceasta corespunde nivelului a baterugăciunea curţii tainice.

Nu ar trebui nicidecum să ne petrecem întreaga viaţă în curtea exterioară – mai ales ştiind că avem posibilitatea să intrăm în prezenţa lui Dumnezeu dar fără să reuşim să ajungem acolo. Dar nici nu ar trebui să stagnăm în curtea interioară. Nu ar trebui să renunţăm până când nu suntem siguri că ne întâlnim regulat cu Dumnezeu faţă în faţă. Nimic nu poate înlocui aceasta.

Purtat de Duhul Sfânt

La nivelul căutării Duhul Sfânt ne ajută să ne exprimăm dorinţele arzătoare ale inimii noastre iar acest ajutor se intensifică la nivelul a bate. Este mai adânc. Aici Duhul Sfânt este martor împreună cu duhul nostru (Romani 8:16). Duhul Sfânt împreună cu duhul nostru devin contopiţi astfel încât Duhul Sfânt nu numai că ne ajută să strigăm către Dumnezeu dar El Însuşi se roagă prin noi. Duhul Sfânt este cel care ne poartă. Duhul Sfânt începe să mijlocească prin noi.

Duhul Sfânt are nevoie de noi să-şi împlinească lucrarea de mijlocire. Aceasta este esenţa mesajului din Romani 8: 26-27:

“Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. ”

Romani 8:26-27

Mijlocirea autentică

Pe măsură ce Duhul Sfânt preia controlul, începi să simţi aşa cum Dumnezeu simte. Are loc o impartare. Începi să vezi lucrurile din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Începi să simţi pentru oameni aşa cum Dumnezeu simte pentru ei şi vei începe să plângi în numele lor.

Tatăl doreşte gândească prin gândurile noastre

Doreşte să simtă prin inimile noastre

Doreşte să vorbească prin buzele noastre

Doreşte să plângă prin ochii noştri

Doreşte să suspine prin duhurile noastre

Nu există mijlocire la nivelul cererii. La acest nivel te preocupă doar nevoile tale şi situaţiile în care te afli. Chiar şi la nivelul căutării nu este prea multă mijlocire. La nivelul acesta tu doreşti să-ţi satisfaci foamea cu mai mult din Dumnezeu. Dar la nivelul a bate, îţi îndrepţi atenţia spre poverile inimii lui Dumnezeu. Începi să-i ajuţi pe cei ce urmează după tine.

Nu este posibil ca tu să stai în prezenţa lui Dumnezeu şi în acelaşi timp să fii indiferent la nevoile celor din jurul tău. Mijlocirea este rezultatul intimităţii tale cu Dumnezeu. Mijlocirea autentică nu este făcută sau iniţiată de om. Fiinţa umană este aşa de egoistă încât nu este în stare să-şi dezvolte o adevărată povară pentru alţii. De aceea sunt aşa de puţini creştini care mijlocesc cu adevărat pentru alţii. Şi cum ar putea ei face acest lucru când nici nu au ajuns în prezenţa lui Dumnezeu, unde pot simţi pentru alţii aşa cum Dumnezeu simte? Oricine doreşte să devină un mijlocitor trebuie să fie în stare să stea destul de mult înaintea lui Dumnezeu pentru a intra regulat în prezenţa lui Dumnezeu sau chiar pentru a rămâne în prezenţa Sa.

Dumnezeu vorbeşte

La nivelul cererii, omul îi vorbeşte lui Dumnezeu; la nivelul căutării omul strigă către Dumnezeu împins de foamea care se află în sufletul lui; dar la nivelul a bate, Dumnezeu începe să-I vorbească omului; are loc comuniunea.

Acum ştiu că unii oameni cred că Dumnezeu nu-i mai vorbeşte direct omului. În ceea ce priveşte experienţa mea şi ceea ce ne învaţă Scriptura, ştiu că acest lucru nu este adevărat. Cuvântul lui Dumnezeu spune clar că El nu se schimbă. El este acelaşi ieri şi azi şi în veci (Evrei 13:8). Dacă a vorbit în trecut, iar El nu se schimbă, atunci El va vorbi şi astăzi. Mulţi dintre cei care afirmă că Dumnezeu nu ne mai vorbeşte pur şi simplu nu au ajuns în locul acela unde Dumnezeu le poate vorbi.

Dumnezeul nostru nu este o statuie, un idol fără glas. Nu este un Buda. Este o Fiinţă vie. El ne vorbeşte dacă continuăm să stăm în prezenţa Sa. Când ne apropiem îndeajuns de El, începem să auzim vocea Sa, să vedem gloria Sa.

Sunt ocazii când nimic nu contează, decât Dumnezeu care vorbeşte . Îmi amintesc o dată când am mers undeva să slujim dar nu am putut face o pătrundere. Se simţea o rezistenţă împotriva lucrării noastre. Ne rugam aşa cum tot timpul o făceam – pentru o oră, chiar două câteodată – dar era clar că pierdeam bătălia. Atunci am ştiu că trebuie să auzim de la Dumnezeu dacă aveam de gând să înaintăm. Aşa că ne-am propus să-L căutăm pe Dumnezeu, şi pentru opt ore, am strigat către Dumnezeu non-stop. Într-un final am experimentat o pătrundere. Unul dintre noi a primit o viziune ce arăta care era problema. Am rezolvat problema iar de atunci înainte întâlnirile au decurs extraordinar.

A rămâne în prezenţa lui Dumnezeu

Este foarte important să rămânem în prezenţa lui Dumnezeu pentru ca să ne poată vorbi. Trebuie să ne rugăm până ajungem în duhul. Dumnezeu nu ne vorbeşte când încă suntem în fire.

Unii dintre noi ne comportăm ca şi copiii mici care merg la tatăl lor să ceară ceva iar apoi fug din cameră înainte ca tatăl să răspundă cererii lor. Sunt într-o prea mare grabă. Se roagă conform orarului lor. De fapt ei îi spun lui Dumnezeu lucruri de genul: “Hei Dumnezeule, am la dispoziţie doar treizeci de minute. Aşa că vorbeşte repede pentru că voi pleca în curând.“

Nu poţi să-L integrezi pe Dumnezeu în agenda ta. În schimb, trebuie să-L laşi să te programeze în agenda Lui. Aud oameni spunând lucruri ca: „Mă voi izola de lume timp de trei zile şi-L voi căuta pe Domnul.” Întrebarea mea este: De unde ştii că-L vei găsi după trei zile? Nu tu controlezi timpul. El o face! Câteodată, El poate fii găsit în treizeci de minute, dar în alte dăţi în cinci zile sau chiar săptămâni!

Moise a stat patruzeci de zile pe munte. Dumnezeu nu i-a spus anume să stea patruzeci de zile, dar Moise a ştiut că este nevoie să stea o vreme îndelungată pentru ca Dumnezeu să-i vorbească, oricât ar fi însemnat această perioadă. A fost dispus sa stea la dispoziţia lui Dumnezeu.

Ca să experimentezi pătrunderi regulate în rugăciune trebuie să renunţi la noţiunea timpului. Trebuie să dai la o parte rugăciunea programată. Stai înaintea lui Dumnezeu atâta vreme cât El doreşte. Şi întotdeauna aminteşte-ţi ceva ce eu am menţionat deja: cu cât stai mai mult, cu atât te apropii mai mult; cu cât stai mai mult, cu atât câştigi mai mult teren. Şi cu cât ajungi mai aproape, cu atât mai flămând devii!

Un lucru pe care oamenii îl fac atunci când eşuează în a sta îndelung timp pentru ca Dumnezeu să le vorbească. După câteva minute petrecute în rugăciunea din curtea exterioară, îşi închid ochii, apoi deschid Biblia şi pun degetul pe oricare pagină unde se deschide Biblia. Apoi citesc versetul pe care degetul lor l-a nimerit, afirmând că orice ar spune acel verset este ceea ce Dumnezeu le vorbeşte. Lucru acesta este demn de milă. De fapt nu este altceva decât a încerca să prezici viitorul. Orice vrăjitor poate face asta. Nu necesită nici un efort spiritual pentru a găsi versete în acest mod.

Trebuie să învăţăm să stăm îndeajuns în prezenţa lui Dumnezeu ca să auzim vocea Lui. Poţi să atingi acel nivel al rugăciunii în care eşti atât de sigur pe ceea ce-ţi spune Dumnezeu încât eşti în stare să spui întregii naţiuni: “Aşa vorbeşte Domnul.” Eşti sigur că ai auzit de la Dumnezeu. Şi negreşit ceea ce tu ai spus se va împlini. Dar dacă profeţeşti lucruri din mintea ta, nu se va întâmpla nimic şi toţi vor şti că spui neadevăruri venite din mintea ta.

Inhalându-L pe Dumnezeu

Nivelul a bateal rugăciunii este aşa de plăcut. Lucrurile acestei lumi îşi pierd total din valoare şi atracţie. La acest nivel Dumnezeu îţi arată gloria Sa şi tu devii o persoană schimbată.

Conform versetelor din Exod 33:7-22, Moise a petrecut timp căutându-L pe Dumnezeu în numele poporului pe care-l conducea. La un moment dat din comuniunea Sa cu Dumnezeu, a fost atât de consumat de dorinţa de a experimenta gloria lui Dumnezeu încât a făcut următoarea rugăciune: “Arată-mi gloria Ta!” Ca răspuns, Domnul l-a ascuns într-o despicătură a unei stânci, iar apoi Şi-a lăsat gloria să treacă pe acolo. Moise literalmente l-a văzut pe Dumnezeu pe dinapoi!

După acea întâlnire, Moise a devenit un alt om. După ce a coborât de pe muntele Sinai, faţa sa radia de gloria lui Dumnezeu. El a vorbit cu Dumnezeu! L-a văzut pe Dumnezeu faţă în faţă!

Când Îl întâlneşti pe Dumnezeu în sanctuarul Său, în Sfânta Sfintelor, te îmbracă cu gloria Sa. Te goleşti de tine însuţi şi Îl inhalezi pe Dumnezeu!

Mulțumire totală

Este aşa de minunat să te întâlneşti faţă în faţă cu Dumnezeu! În acea întâlnire tot ceea ce doreşte fiinţa umană îi este furnizat în abundenţă. În acel loc omul devine întreg. Golul din lăuntru este umplut. Mulţi oameni, chiar şi născuţi din nou, sunt goi pe dinăuntru dar cred că acel gol se poate umple de succesul material, etc. Nici vorbă!

Doar manifestarea prezenţei lui Dumnezeu poate să umple acea goliciune lăuntrică. Şi când acest lucru se întâmplă, totul are sens. Dumnezeu întotdeauna lucrează dinspre interior spre exterior. În primul rând se ocupă de inimă iar apoi de părţile noastre exterioare. Dacă o persoană este goală pe dinăuntru, ea nu se poate simţi împlinită.

Tăcere

Nivelul a bate al rugăciunii este între duhul nostru şi Duhul Sfânt. De multe ori această comuniune este atât de profundă încât ea nu poate fi exprimată în cuvinte. Tăcerea este cea care predomină, şi totuşi ce plăcută este acea părtăşie! Alte dăţi sunt lacrimi, lacrimi fără grai! Lacrimile de genul acesta pot însemna mult mai mult decât nişte cuvinte. Este duhul nostru nevăzut care se află în comuniune cu Duhul lui Dumnezeu. Aceasta este înălţimea relaţiei. Plânsul fără cuvinte a unei inimi este mult mai dorit decât cuvinte audibile fără inimă!

În Sfânta Sfintelor era tăcere. Acolo se afla Dumnezeu! Dumnezeu era în control! Marelui preot căreia i se permitea doar o dată pe an să intre acolo nu avea voie să vorbească.

Când Moise a mers pe muntele Sinai pentru a se întâlni cu Dumnezeu şi gloria lui Dumnezeu a trecut pe lângă El, el nu a mai vorbit. El l-a văzut pe Dumnezeu; ce mai putea spune? Nu mai era nevoie să pună întrebări. Acum înţelegea. Când Dumnezeu vorbeşte, nu mai trebuie să întrebi nimic! Un singur cuvânt de la Dumnezeu poate schimba viaţa unei persoane pentru totdeauna. Acea persoană îşi va aminti tot restul vieţii acel singur cuvânt. Vocea lui Dumnezeu nu este ca cea a omului. De aceea dacă Dumnezeu îi vorbeşte vreodată unei persoane, ea va dori să se reîntoarcă din nou şi din nou la acel nivel al părtăşiei unde Dumnezeu le vorbeşte.

Dorinţa lui Dumnezeu de a avea părtăşie

Omul a fost creat să aibă părtăşie cu Dumnezeu. El a fost creat să locuiască tot timpul în prezenţa lui Dumnezeu. Iar Scriptura arată că şi Dumnezeu doreşte să aibă părtăşie cu omul. Dumnezeu este Duh (Ioan 4:24). El caută închinători. Acest lucru înseamnă că El caută oameni cu care să aibă părtăşie. Când Adam şi Eva au păcătuit împotriva lui Dumnezeu şi s-au ascuns de prezenţa Sa, Dumnezeu i-a întrebat, “Unde eşti?” Dumnezeu întotdeauna a alergat către noi, aşteptând să aibă părtăşie cu noi.

Deci, omul are nevoie de părtăşie cu Dumnezeu şi El de asemenea doreşte să aibă părtăşie cu omul, dar aceasta nu poate avea loc dacă omul nu continuă în rugăciune, trecând peste firea şi tendinţele lui naturale, ajungând la locul în care Dumnezeu locuieşte şi se manifestă. Este posibil. Se poate întâmpla. Avem nevoie de aceasta. Trebuie s-o urmărim.

Material extras din cartea „Rugăciunea înflăcărată eficientă”, de Michael Kimuli (Libraria Alfa Omega, preț: 10 lei)

O poți comanda chiar aici: https://alfaomega.tv/librarie/rugaciune-mijlocire/rugaciunea-inflacarata-produs

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *