Psalmul 42:1-3 zice:
“Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu? Cu lacrămi mă hrănesc zi şi noapte, când mi se zice fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău? ”
Acest pasaj din Scriptură reprezintă esenţa acestui nivel al rugăciunii de căutare.
Pe măsură ce continui în rugăciune, ajungi la un nivel la care nu te mai rogi cu mintea. Păşeşti într-o dimensiune mai înaltă. După ce ieşi din nivelul rugăciunii de cerere, rămânând fără cuvinte pentru că toate punctele de pe lista ta i-au fost prezentate lui Dumnezeu, posibil de mai multe ori, eşti pregătit să-L cauţi. Acela nu este momentul când renunţi. Atunci când nu mai ai nimic de spus lui Dumnezeu, nu trebuie să te opreşti din rugăciune. Acesta reprezintă momentul când poţi să treci la un nivel mai adânc. Mulţi oameni pierd ceea ce este mai bun pentru că ei renunţă după ce trec de nivelul cererii.
Rugăciunea care vine din inimă
După ce încetezi în a te ruga cu mintea, cu firea, în mod natural, eşti gata să începi să te rogi cu inima. Omul din lăuntrul tău preia controlul şi astfel tu începi să strigi către Dumnezeu din interiorul tău. Ajuns aici nu te mai interesează anumite “lucruri” sau circumstanţe. În acel moment te afli într-o postură în care îţi laşi inima să-şi exprime dorinţa de a avea părtăşie cu Dumnezeu. Un val cheamă alt val. Te vei auzi spunând cuvinte ca: “Am nevoie de Tine Dumnezeule. Te doresc.” Nu te mai interesează nevoile tale naturale. Acum Îl vrei pe Dumnezeu Însuşi.
La nivelul cererii, sunt anumite lupte pe care le avem de înfruntat cum sunt gândurile rătăcitoare, lipsă de concentrare, etc. pentru că totul este făcut în fire. Când o persoană ajunge la nivelul căutării, este sufletul, omul interior, care se implică iar Dumnezeu este acela care preia controlul rugăciunii. Foamea spirituală aduce dorinţa de a avea mai mult din Dumnezeu, mai mult din realitatea spirituală. Din acel moment această foame devine forţa conductoare a rugăciunii. Este experimentată o pătrundere în domeniul spiritual. Se dezvoltă o curgere a rugăciunii. Dorinţa de a renunţa dispare. Cea mai arzătoare dorinţă a persoanei care se roagă este să-L atingă pe Dumnezeu, să-L simtă, să experimenteze realitatea prezenţei Tatălui. A tânji după Dumnezeu şi a-L dori cu pasiune, este forţa conductoare a rugăciunii, care nu doreşte ca Dumnezeu să-i furnizeze bunuri materiale, etc.
Ce minunată devine rugăciunea atunci când pătrunzi la nivelul căutării! Ce plăcut este să ajungi la nivelul la care nu te mai deranjează trecerea timpului! Tot ceea ce tu doreşti este Dumnezeu. Nu anumite lucruri. Nu dorinţa ca Dumnezeu să-ţi rezolve problemele. Îl vrei pe Dumnezeu Însuşi. Aceasta este foamea spirituală.
Prea mulţi oameni renunţă prea repede. Zi după zi ei nu experimentează pătrunderi în domeniul spiritual.
Ei se întreabă de ce sunt aşa de seci în timpul rugăciunii, de ce ei niciodată nu-şi dezvoltă o foame după Dumnezeu. Problema este că se opresc la nivelul cererii. Odată ce I-au cerut lui Dumnezeu ceea ce doreau, se opresc acolo. Dar există un domeniu mai adânc. Este un loc unde poţi să găseşti plăcere în rugăciune, să găseşti plăcere în Dumnezeu.
La nivelul căutării, Dumnezeu Însuşi preia controlul. Este momentul rugăciunii când versetul din Romani 8:26 este util:
“Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.”
După cum am mai menţionat, la nivelul cererii tu eşti acela care-I spui lui Dumnezeu lucrurile din mintea ta aşa cum le vezi tu. La nivelul căutării, este foamea pentru o intimitate mai adâncă cu Dumnezeu care te împinge să continui să te rogi. La acest nivel sufletul tău se îndreaptă spre Dumnezeu, iar Domnul Însuşi începe să te ajute dându-ţi cuvinte să vorbeşti. Tu nu şti care sunt cuvintele potrivite pentru a-ţi exprima adevăratele tale sentimente. Prin urmare Duhul Sfânt preia controlul şi te ajută să-ţi exprimi dorinţele inimii. Tu devii partenerul lui Dumnezeu în rugăciune. Nu mai eşti doar tu vorbind lui Dumnezeu prin propria ta putere şi înţelepciune.
Foamea spirituală care ne îndeamnă să-L căutăm pe Dumnezeu nu este ceva ce putem realiza de unii singuri. Dumnezeu este acela care o toarnă peste noi. Nu este ceva făcut de om. Aşa că, dacă Dumnezeu nu preia controlul peste rugăciunea ta s-ar putea ca acea foame să nu existe. Dar Dumnezeu nu va prelua controlul dacă tu nu eşti dispus să stai suficient timp în prezenţa Sa.
Atunci când Dumnezeu preia controlul asupra rugăciunii, ajutându-te să-ţi exprimi foamea şi dorinţa arzătoare a sufletului tău, vei descoperi că singurul lucru pe care tu îl vei face va fi să oftezi adânc. Deseori vei izbucni în lacrimi. Plânsul este una dintre cele mai comune metode de a-ţi exprima acea foame adâncă si acea dorinţă lăuntrică. Lacrimile devin un bun mod de comunicare. Fiecare dintre noi trebuie să ajungă la acel stadiu în care doar lacrimile mai vorbesc, cel puţin din când în când. Când Dumnezeu atinge oameni cu adevărat, vei vedea că şi acei aşa-zişi bărbaţi plâng ca nişte copii. În rugăciune Dumnezeu nu aude doar ceea ce tu te rogi; El vede şi lacrimile tale.
„Întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: „Ţi-am auzit rugăciunea, şi ţi-am văzut lacrămile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului.” ( 2 Împăraţi 20:5 )
În Corinteni 14:2, ne este spus că:
“…cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine.”
Un mod prin care poţi experimenta pătrunderea la nivelul căutării este să începi să vorbeşti în limbi. Când simţi că nu mai ai ce să-I spui lui Dumnezeu e timpul să te rogi în limbi. Spre deosebire de rugăciunea cu mintea, rugăciunea în limbi poate continua timp îndelungat.
Rugăciunea în limbi este una din cele mai eficiente tipuri de rugăciune. În primul rând, diavolul este foarte confuz. Satan nu poate înţelege nimic atunci când ne rugăm în limbi. Este complet pe din afară, totalmente declasat. Nu numai oamenii nu ne pot înţelege când ne rugăm în limbi, ci întreagă împărăţie a demonilor este în necunoştinţă de cauză! Doar Dumnezeu înţelege vorbirea în limbi, precum şi cei cărora le este dezvăluit. Noi spunem mistere lui Dumnezeu. 1 Corinteni 14 ne învaţă că sunt diferite tipuri de vorbire în limbi. Este vorbirea care poate fi tradusă într-o limbă obişnuită sau cunoscută. Acest fel de vorbire este folosit atunci când profeţim. Apoi este vorbirea în limbi care sunt de fapt cunoscute, dar străine persoanei care rosteşte cuvintele. O astfel de vorbire în limbi s-a întâmplat în Ziua Cinzecimii din Faptele Apostolilor 2. Oameni din zone diferite au auzit Iudei vorbindu-le limba deşi erau siguri că Iudeii nu o cunoşteau înainte.
Avem nevoie de darurile Duhului Sfânt în Biserică. Unii din cititorii mei ar putea fi sceptici în privinţa darurilor Duhului Sfânt, dar vă pot spune că sunt ocazii când nimic altceva nu funcţionează.
Astfel vorbirea în limbi poate fi folosită în diferitele moduri aşa cum Isus doreşte, dar ceea ce mă interesează acum este folosirea vorbirii în limbi ca rugăciune. Acest lucru este valabil pentru toţi credincioşii şi este foarte folositoare în a-L căuta pe Dumnezeu.
Solomon a scris următoarele cuvinte în Cântarea Cântărilor 1:4
” Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui… Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda desmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept eşti iubit.”
A-L căuta pe Dumnezeu este felul cum răspunzi chemării Sale blânde de a intra în odăile Sale, în încăperile Sale secrete, în Sfânta Sfintelor.
“Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă.
Aşa Te privesc eu în locaşul cel Sfânt, ca să-ţi văd puterea şi slava.” ( Psalmul 63: 1-2)
Întotdeauna să-ţi aminteşti că atunci când mergi mai departe de a-I cere lucruri Domnului , sau să facă miracole pentru a-ţi întâlni nevoile, etc. chiar dacă nu este nimic rău în asta, atunci începi să-L cauţi pe El. Îl cauţi pentru prezenţa Sa, pentru cunoştinţa Sa. Doreşti să-L cunoşti mai bine. Doreşti să mergi cu El.
În acest moment tu începi să mori faţă de fire şi faţă de dorinţele şi poftele lumeşti. Lucruri care îţi făceau plăcere şi care însemnau aşa de mult pentru tine acum îşi pierd din atracţie. Tot ce doreşti este Dumnezeu. Doreşti să cunoşti misterul lui Dumnezeu în Cristos. Acum realizezi că doar mai mult din Isus te poate satisface.
- Nu căuta eliberarea, caută-L pe Cristos – El este Eliberatorul
- Nu căuta beneficii, caută-L pe Cristos – El este Binefăcătorul
- Nu căuta puterea, caută-L pe Cristos – El este Puterea
- Nu căuta înţelepciunea, caută-L pe Cristos – El este Înţelepciunea
- Nu căuta vindecare, caută-l pe Cristos – El este Vindecătorul
Am găsi mai repede lucrurile pe care le căutăm cel mai mult, dacă ne-am concentra să-L căutăm mai degrabă pe Cristos decât acele lucruri. Proverbe 8:35 spune,
“Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.”
Dacă şi când îl găseşti pe Cristos, găseşti totul.
Caută şi vei găsi. Aici este vorba de a continua spre o mai mare intimitate cu Tatăl. Nicăieri în Scriptură nu este spus să căutăm lucruri de tot felul, ci suntem sfătuiţi să-L căutăm pe Dumnezeu. Este o mai mare dimensiune a rugăciunii. Noi toţi trebuie să ajungem la acea dimensiune. Aceasta este voia lui Dumnezeu.
Material extras din cartea „Rugăciunea înflăcărată eficientă”, de Michael Kimuli (Libraria Alfa Omega, preț: 10 lei)
O poți comanda chiar aici: https://alfaomega.tv/librarie/rugaciune-mijlocire/rugaciunea-inflacarata-produs