Această serie de articole face parte din cartea „70 de întrebări despre Israel”, scrisă de Chan Siew Fong. Cartea a fost scrisă pentru credincioșii care doresc să înțeleagă semnificația biblică a Israelului și motivul pentru care Biserica trebuie să fie alături de Israel.
Ținând cont că mulți oameni știu foarte puține lucruri despre Israel, aceaste articole abundă cu explicații.

Citind aceste puncte, vei dobândi o înțelegere de bază a Israelului și a statalității sale dintr-o perspectivă biblică și vei fi echipat pentru a te ruga și a sta alături de Israel.

#28. Cum interacționau credincioșii evrei și ne-evrei în Biserica timpurie?

Creștinismul a început ca și o sectă a iudaismului numită „Nazarinieni” (Faptele apostolilor 24:5). Cei mai timpurii credincioși au fost evreii care L-au acceptat pe Isus ca Mesia al lor. Termenul „creștin” a apărut în Faptele apostolilor 11:26, 26:28, cel mai probabil ca un termen folosit în mod derogativ de către păgâni. Credincioșii timpurii au aderat la „Tanakh” (care consta în primele cinci cărți ale lui Moise și toate celelalte din Vechiul Testament, 39 de cărți în total). Acestea respectau praznicurile Domnului și țineau Sabatul în timp ce sărbătoreau duminica ca și ziua învierii lui Isus. De exemplu, Pavel efectua ritualul de purificare (Faptele apostolilor 21:22-24). Se menționează faptul că el se grăbea la Ierusalim în Ziua de Rusalii (Faptele apostolilor 20:16). În Faptele apostolilor 18:21 se menționează, de asemenea, că Pavel naviga spre Efes pentru a se întoarce în Ierusalim căci doarea să ajungă la un praznic acolo.

În primii zece ani după învierea Domnului Isus Hristos, Biserica timpurie cuprindea evrei credincioși. Acest lucru s-a schimbat doar după ce Petru a predicat Evanghelia lui Corneliu, care a devenit primul convertit la credință dintre neamuri (Faptele apostolilor 10:36-48). Dumnezeu a deschis ușa ca neamurile să fie sădite în Noul legământ care a fost cu Casa lui Israel și Casa lui Iuda (Ieremia 31:31-34 și Luca 22:19-20). După Faptele apostolilor 10, evreii nu au mai primit aproape niciodată revelația despre Isus. Pavel îi numește, puțini fiind, „fructul dintâi”. Vremea ca neamurile să se îngrămădească spre Noul legământ a sosit.

Pe cum numărul credincioșilor, evrei și ne-evrei, din Biserica timpurie a crescut, componența etnică s-a schimbat rapid de la o majoritate evreiască la o majoritate a neamurilor. Tensiunile dintre evrei și ne-evrei au sporit pericolul diviziunii Bisericii timpurii, evidentă din scrierile lui Pavel din epistolele către Romani, Galateni și Efeseni. Au existat perspective conflictuale în ce privește posibila circumcizie a convertiților dintre neamuri, pe care trebuiau să o suporte toți prozeliții, respectiv dacă puteau să mănânce mâncarea oferită idolilor, o practică interzisă în Legea mozaică. Apostolii și bătrânii au convenit cu Consiliul Ierusalimului (Faptele apostolilor 15) să rezolve aceste diferențe. Consiliul i-a învățat pe convertiții dintre neamuri să se abțină de la lucrurile oferite idolilor, din sânge, din lucrurile strangulate sau din imoralitate sexuală, și că nu era nevoie ca ei să fie evrei pentru a fi mântuiți.

#29. Ce schimbare majoră a avut loc în creștinism după ce acesta a fost declarat religia oficială a Imperiului Roman în secolul al treilea după Hristos?

Pe când numărul de credincioși care fuseseră neamuri anterior creștea în Biserică, credincioșii evrei au devenit o minoritate, iar dominația lor a scăzut. Biserica și-a tăiat rădăcinile evreiești atunci când creștinismul a devenit religia oficială în Imperiul Roman sub Împăratul Teodosius I. Biserica a înlocuit praznicurile biblice cu Vinerea Mare, Paștele și Crăciunul, sărbători cu rădăcini păgâne, și a schimbat ziua închinării din Sabat în duminică. Mai târziu, Biserica a introdus practici precum indulgențele (iertarea păcatelor de către papalitate în schimbul participării la activitățile sacre) și a creat noi doctrine împotriva Bibliei, precum infailibilitatea papei, închinarea la relicve, rozarii, mese, tradiții dincolo de Biblie, botezul copiilor, botezul prin stropire și faptul că Maria ar fi „regina fără de păcat a cerului”. Biserica a pretins, de asemenea, că a înlocuit Israelul ca popor ales al lui Dumnezeu.

În urma Reformării din secolul al XVI-lea, care a declanșat Mișcarea protestantă, anumite adevăruri biblice precum „cei neprihăniți vor trăi prin credință” (Romani 1:17) au fost restaurate, dar teologia înlocuirii care a creat și a perpetuat antisemitismul a fost reținută, iar atrocitățile împotriva poporului evreu au continuat de-a lungul secolelor. Astăzi, multe denominațiuni creștine încă se agață de această doctrină falsă a teologiei înlocuirii.

O schimbare a direcției a început spre sfârșitul secolului al XX-lea odată cu renașterea Israelului. Creștinii evanghelici care cred că Israelul va juca un rol central în desfășurarea vremurilor sfârșitului au devenit aliații și suporterii devotați ai Israelului.

#30. Cum se asociază creștinii ne-evrei cu Israelul conform Romani 11?

Măslinul a fost folosit de apostolul Pavel pentru a ilustra relația dintre Israel și creștinii ne-evrei. Atât creștinii ne-evrei, cât și poporul evreu au aceeași rădăcină a măslinului, și anume, legământul/-ele lui Dumnezeu cu Israelul. Credincioșii dintre neamuri stau la rădăcină, care este relația lui Dumnezeu cu Israelul. Neamurile au fost sădite în Noul legământ, care a fost făcut cu Casa lui Israel și Casa lui Iuda. Rădăcina spirituală a Bisericii este Israelul și legămintele pe care Dumnezeu le-a făcut cu ea. Evreii care nu cred în Isus sunt descriși ca „ramurile naturale” care au fost tăiate (Romani 11:17), iar credincioșii dintre neamuri, „măslinul sălbatic” sădit în măslinul cultivat a cărui rădăcină este bogată în sevă. Acești credincioși sunt îndepărtați de la rădăcinile lor de neamuri și sădiți în măslinul lor cultivat. Odată ce lucrarea de har al lui Dumnezeu printre neamuri va fi încheiată, El va salva Israelul. El va reatașa ramurile naturale tăiate la măslin (Romani 11:25-27).

#31. Cum ar trebui să reacționeze creștinii ne-evrei la învățătura că au fost sădiți în măslinul legămintelor lui Dumnezeu cu Israelul?

Apostolul Pavel le-a amintit creștinilor romani: „Voi nu sprijiniți rădăcina, ci rădăcina vă sprijină pe voi.” Aceasta era o amenințare că creștinii ne-evrei, fiind sădiți în măslinul legămintelor lui Dumnezeu cu Israelul, nu trebuie să fie insolenți la adresa evreilor, ci să vină la credință, căci Dumnezeu nu îi va lăsa dacă vor cădea. El poate alipi și „ramurile naturale” care fuseseră tăiate.

Creștinii ne-evrei nu trebuie să detașeze rădăcinile evreiești, deoarece creștinismul nu a răsărit dintr-un gol, ci dintr-o tradiție și cultură religioasă a Israelului antic. Creștinismul nu este o religie „de sine stătătoare” sau o înlocuire a credinței evreiești. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că credincioșii se întorc la iudaism sau devin evrei.

#32. Ce înseamnă „un om nou în Hristos”?

În Efeseni 2:15, apostolul Pavel spune că evreul și cel dintre neamuri sunt acum „un om nou” în Hristos. În versetul 19 al aceluiași capitol, Pavel declară că evreii credincioși și Neamurile s-au împăcat cu Dumnezeu; ambele categorii sunt considerate membri ai casei lui Dumnezeu; În acest „om nou”, nu există diviziuni de gen, clasă, rasă sau statut economic, după cum se arată în Galateni 3:28, 29. „Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus. Și dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți sămânța lui Avraam, moștenitori prin făgăduință.”

#33. Cum ar trebui să se raporteze creștinii la evrei și la Israel?

Creștinii au o datorie veșnică față de Israel și față de evrei căci fără ei, Biserica nu are patriarhi, profeți, apostoli, Biblie și nici Mântuitor (Geneza 12:3, 28:14, Romani 3:1-2).

Romani 11:11 declară că mântuirea a venit pentru neamuri pentru a face Israelul invidios. Credincioșii pasionați care au primit putere de la Duhul Sfânt care sălășluia în El, vor putea să îi facă pe evrei să Îl accepte pe Isus Hristos ca și Mesia al lor.

În Romani 15:27, credincioșii din Roma au fost încurajați de Pavel să îi slujească pe evrei în lucrurile materiale, deoarece au fost parte la lucrurile spirituale ale evreilor. Cu toate acestea, credincioșii dintre neamuri trebuie să slujească poporul evreu material (Isaia 60:5-11).
În timpul Holocaustului, mai mulți creștini au oferit ajutor și refugiu evreilor, adesea cu mare risc pentru siguranța personală și cea a familiilor lor. Acești credincioși, precum Corrie Ten Boom, Raoul Wallenberg și Oskar Schindler, au câștigat titlul de „Neprihăniți printre națiuni”.

În valul actual al evreilor care au migrat spre Israel, există mulți creștini și organizații creștine care acordă sprijin financiar și logistic evreilor care doresc să facă Aliyah în Israel (Isaia 49:22). Creștinii trebuie să lupte, de asemenea, pentru pacea Ierusalimului (Psalmul 122:6). Credincioșii dintre neamuri trebuie să mângâie poporul evreu (Isaia 40:1).

#34. Dumnezeu a respins evreii la fel cum ei L-au respins pe Mesia?

Dumnezeu nu i-a respins pe evrei. Biblia spune clar că El nu i-a respins. Dovada este că Dumnezeu a ținut întotdeauna rămășița dintre evrei a celor care cred în El. Acest lucru se spune în Romani 11:1-2a, 5: „Întreb dar: A lepădat Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe care l-a cunoscut mai dinainte… Tot așa, și în vremea de față, este o rămășiță datorită unei alegeri prin har.”

Evreii care nu sunt credincioși, dar care sunt iubiți de dragul patriarhilor (Romani 11:28-29).

Romani 11:11 ne spune că „prin alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor”. Romani 11:25, 26 descoperă misterul că „orbirea s-a întâmplat în parte Israelului până a avut loc plinătatea Neamurilor și astfel tot Israelul va fi mântuit” atunci când Eliberatorul (Dumnezeu
Însuși) va lua nedumnezeirea de la Iacov. În mod clar, Dumnezeu nu i-a respins pe evrei. Ei încă mai trebuie să primească revelația despre Isus, deoarece Dumnezeu vrea să aducă și neamurile în acel punct. Misterul este explicat de Pavel romanilor în Romani 11:30-32: „După cum voi odinioară n-ați ascultat de Dumnezeu, și după cum, prin neascultarea lor, ați căpătat îndurare acum, tot așa, și ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare. Fiindcă Dumnezeu a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare pentru toți.”

#35. Evreii L-au omorât pe Hristos?

Faptele legate de moartea lui Isus, chiar dacă liderii evrei l-au provocat pe Ponțiu Pilat, guvernatorul roman, să Îl răstignească pe Isus, romanii au fost agenții umani care L-au omorât pe Isus. Deși o mulțime evreiască a strigat ca El să fie omorât, declarând: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri” (Matei 27:25), a existat un grup care nu îi reprezenta pe evrei, dintre care mulți credeau în Isus. Cu toate acestea, cu toții am fost cauza morții lui Hristos, deoarece El a venit ca să moară pentru păcatele lumii – pentru soldații romani… Mulțimea a cerut răstignirea lui Hristos, Iuda Iscarioteanul, pontiful Pilat, liderii evrei ai vremii și fiecare dintre noi. Poporul evreu nu poate să își asume întreaga vină pentru moartea lui Hristos. Este greșit să spunem despre ei că sunt cei care L-au omorât pe Hristos.

Domnul Isus i-a și iertat pe cei implicați în moartea Sa după cum reiese din cuvintele lui Hristos de pe cruce înainte de a muri: „Tată, iartă-i că nu știu ce fac.” (Luca 23:34) Dacă Hristos i-a iertat deja pe cei care L-au omorât, cu atât mai mult, credincioșii nu ar trebui să aibă resentimente față de evrei, față de soldații romani și față de ceilalți implicați în răstignire.

#36. Ce este antisemitismul?

Termenul „semit” provine din Sem, cel mai mare dintre cei trei fii ai lui Noe. Urmașii lui Sem includ arabii, evreii, asirienii, armenii, precum și alte rase antice, care vorbesc o limbă semitică ca limbă maternă. Cu toate acestea, termenul „anti-semitism” se aplică doar evreilor.

Anti-semitismul se referă doar la ura și prejudecățile împotriva poporului evreu din diferite motive, de exemplu, succesul lor economic („Evreii sunt prea bogați și prea puternici”), aroganța lor („Evreii pretind că sunt Poporul Ales de Dumnezeu”) și purul rasism („Evreii sunt o rasă inferioară”). La suprafață, anti-semitismul poate fi, de asemenea, atribuit religiei unice a evreilor și refuzului lor de a se asimila în cultura din jurul lor care se închină la alte zeități. Izolarea pe care ei și-au impus-o a creat suspiciune, teamă și ură împotriva lor.

Evreii au fost învinuiți pentru multe rele și au fost acuzați de multe tipuri de atrocități, chiar și pentru un plan pentru dominație mondială printr-un text fabricat cunoscut ca și „Protocoalele bătrânilor din Sion”. Niciun alt grup de oameni nu a mai fost subiectul unei asemenea uri pentru o perioadă atât de lungă de timp. Evreii au supraviețuit persecuțiilor și tentativelor de genocid de-a lungul secolelor. Ei au fost ținta masacrelor, convertirii forțate, segregării în ghetto-uri, expulziilor și umilirii de-a lungul secolelor. Cea mai mare amenințare anti-semitică cu care națiunea Israel se confruntă astăzi provine din partea țărilor islamice din jur, care încă încearcă să anihileze națiunea. Aceasta se întâmplă pentru că în escatologia islamică, lumea va fi sub dominație musulmană. O națiune non-islamică din Orientul Mijlociu nu poate fi tolerată în schema lor.

Evreii care locuiesc în alte părți ale lumii încă mai suferă discriminări în anumite grade, în funcție de amestecul de populații și politicile țărilor gazdă. Anti-semitismul va culmina într-o respingere mondială a evreilor și în intervenția Domnului, după cum profețea Zaharia 12:2-2: „Iată voi preface Ierusalimul într-un potir de amețire pentru toate popoarele dimprejur și chiar pentru Iuda, la împresurarea Ierusalimului. În ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate popoarele. Toți cei ce o vor ridica, vor fi vătămați, și toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui.”

#37. Care ar putea fi cauzele spirituale ale anti-semitismului?

Persecuțiile interminabile suferite de evrei au de-a face cu faptul că ei sunt Poporul Ales de Dumnezeu ca o expunere a naturii lui Dumnezeu și descendența Lui prin care Mântuitorul lumii a venit. Prin exterminarea evreilor, planul lui Dumnezeu de a mântui lumea printr-un Mântuitor evreu ca și Rege al evreilor va fi acoperit, de unde și repetatele tentative ale Satanei de a elimina poporul evreu și persecuțiile prelungite și intense întâmpinate de evrei.

Prima consemnare din Biblie a tentativei de a extermina poporul evreu este în Exod, unde Faraonul a îndrumat moașele să ucidă toți nou-născuții băieți evrei (Exod 1:22). O altă relatare biblică se află în cartea Estera, care istorisește cum poporul evreu aproape a scăpat de genocid în Persia. În preajma vremii nașterii lui Isus, Regele Irod a poruncit uciderea tuturor băieților sub doi ani care se aflau în Betleem și în zonele din jur (Matei 2:16-18) în încercarea de a-L ucide pe nou-născutul „Rege al iudeilor” (Matei 2:2).

În Matei 23:39, Domnul Isus declara: „Căci vă spun ca de acum înainte nu Mă veți mai vedea până când veți zice: Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului.” Din acest verset, știm că Domnul Isus Hristos va veni din nou atunci când Domnul Isus Îl va accepta ca și Mesia al lor. Ca acest lucru să se întâmple, trebuie să existe un popor evreu încă viu și în mijlocul lui, lideri și oameni care Îl acceptă pe Isus Hristos ca Mesia al lor.

Ura împotriva evreilor a culminat în Holocaust când „soluția finală” a lui Hitler a fost să îi anihileze pe evrei. Pagina oribilă a istoriei a coincis cu presiunea Sionistă pentru un stat al Israelului. Din perspectivă spirituală, ar fi putut fi încercarea Satanei de a obstrucționa renașterea națiunii Israelului și iminenta revenire a Domnului.

Diavolul încă mai este în război în încercarea de a extermina evreii, deoarece știe că într-o zi Dumnezeu va folosi poporul evreu din nou pentru a binecuvânta întreaga lume de la Ierusalim sub conducerea lui Isus, Mesia al lor. Dumnezeu îi adună pe evrei înapoi din întreaga lume în Israelul de astăzi, deoarece Isus se va întoarce în curând în Ierusalim și Își va instala domnia peste toate națiunile lumii (Isaia 2:2-4)

#38. Ce este teologia înlocuirii?

Biserica a vorbit generații după generații de credincioși, despre faptul că Israelul a fost înlocuit de Biserică ca Poporul Ales al lui Dumnezeu. Acest lucru este cunoscut ca teologia înlocuirii. Folosind metoda alegorică a interpretării, versetele din Biblie care se refereau la Israel au fost aplicate în schimb Bisericii. Teologia înlocuirii este numită, de asemenea, „supersesionism”, după cum Biserica înlocuiește Israelul.

Biserica se presupune că va fi „noul Israel”, poporul nou și îmbunătățit al lui Dumnezeu. O variațiune a teologiei înlocuirii se numește „Teologia împlinirii”, care susține că legămintele lui Dumnezeu cu evreii au fost toate împlinite în Isus și în Biserică.

Originea teologiei înlocuirii poate data de pe vremea teologilor și liderilor Bisericii în lunga perioadă dintre anul 35 d.H. și secolul al XIX-lea. Ei au anulat Israelul și poporul evreu, deoarece Israelul a dispărut de scena mondială după ce Ierusalimul a fost asediat și ars de către romani în anul 70 d.H., iar națiunea a fost devastată în anul 135 d. H. de către Împăratul roman Hadrian. Această soartă teribilă se crede că s-a abătut asupra lor deoarece ei L-au respins pe Isus Hristos ca și Mântuitor.

#39. Este teologia înlocuirii biblică?

În teologia înlocuirii nu există adevăr. Niciunde în Biblie nu se spune că Biserica a înlocuit Israelul. Romani 11:1-2a, 5 spune clar că Dumnezeu nu Și-a alungat poporul. Într-adevăr, Hristos se va întoarce la poporul Său și „Tot Israelul va fi mântuit” (Romani 11:26). Toate versetele despre Israel din Noul Testament se referă la Israelul etnic. Niciunul nu ar trebui „spiritualizat” pentru a se referi la Biserică. Dacă Dumnezeu chiar S-a răzgândit, a revenit asupra promisiunilor Sale față de Israel și a înlocuit Israelul cu Biserica, ce ne face să credem că El Își va ține promisiunile față de noi?

#40. Care au fost consecințele răspândirii teologiei înlocuirii?

Teologia înlocuirii a dus la multe secole de umilințe, stigmatizare, persecutare, acte de violență și crime ale evreilor din partea creștinilor. Aceste orori au culminat cu Holocaustul în timpul celui De-al Doilea Război Mondial în Europa, care a ucis șase milioane de evrei. Amintirile acelor tratamente au născut în evrei o ură profundă și suspiciuni în ce privește creștinii. Din moment ce oamenii care susțineau că sunt urmașii lui Isus Hristos au fost responsabili de atrocități de nespus împotriva evreilor, nu este de mirare că mulți evrei nu pot să Îl vadă pe Dumnezeul dragostei în mesajul Evangheliei creștine.

#41. Ce este anti-semitismul creștin?

Aceasta se referă la ura împotriva evreilor de către Biserică ca și instituție. Aceasta își are originile în învățăturile eronate ale teologiei înlocuirii, care au fost răspândite din vremurile timpurii ale Bisericii și chiar și după Reformă. Deși Martin Luther nu a fost inițial anti-evrei, și el s-a întors după ce a eșuat în a-i converti la creștinism. Liderii Bisericii după Martin Luther au luat și ei poziție împotriva evreilor.

#42. Anti-semitismul creștin este biblic?

Nu! Credincioșii au fost învățați să Îl iubească pe Dumnezeu, pe semeni și pe vrăjmași, să nu urască sau să omoare vreun grup de oameni! Mai rău decât atât, cum ar putea Biserica să persecute creștinii? Fără ei, Biserica nu are patriarhi, profeți, apostoli, Biblie și nici Mântuitor (Geneza 12:3, 28:14, Romani 3:1-2). Pentru toate acestea, Biserica este datoare etern față de poporul evreu.

A da vina pentru moartea lui Isus pe poporul evreu este un lucru demonic, care a provocat vărsarea de râuri de sânge evreiesc pe teritoriile creștine. Pentru persecutarea și uciderea evreilor, Biserica a comis atrocități care sunt total lipsite de caracter față de ce așteaptă Dumnezeu de la credincioșii în Isus Hristos. Biserica trebuie să caute iertarea de la Dumnezeu și de la poporul evreu, pentru secolele de persecuție pe care credincioșii le-au impus evreilor. Biserica va trebui să se căiască mult pentru păcatele teribile comise împotriva poporului evreu din ultimii 2000 de ani.

Articol preluat din cartea „70 de întrebări despre Israel”, scrisă de Chan Siew Fong. Poți cumpăra cartea aici: https://alfaomega.tv/librarie/israel/70-de-intrebari-despre-israel-produs

Mai multe articole despre Israel și înțelegerea vremurilor găsești aici: https://reteauaderugaciune.ro/category/semnele-vremurilor/

Urmărește programe despre Israel și Orientul Mijlociu, înțelegerea vremurilor și provocările bisericilor în cadrul campaniei media „Înțelgerea vremurilor”, desfășurată în luna mai la Alfa Omega TV. Detalii găsești aici: https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/campania