„În anul dintâi al lui Darius, fiul lui Ahaşveroş, din neamul mezilor, care ajunsese împărat peste împărăţia haldeilor, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia. Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă.”
(Daniel 9:1-3)
Se pare că nu era niciun motiv pentru ca Daniel să nu ia numărul 70 din acest pasaj în sensul literal. Ar fi fost mai ușor pentru el să nu îl ia în sensul literal, gândindu-se, de exemplu că 70 = 7 x 10. Șapte este numărul perfecțiunii divine și 10 este numărul ordinii perfecte, ciclul complet, așa cum se vede în cele 10 porunci, cele 10 versete ale rugăciunii Domnului, cele 10 procente (zeciuială) pe care Israel le-a dat Domnului, urgiile Egiptului, cele 10 împărății ale anticristului, țara celor zece națiuni pe care Avraam le primește în Geneza 15, cele 10 fapte de răzvrătire ale Israelului în pustie, cele 10 declarații „Eu sunt” ale lui Isus, scrise în Evanghelia lui Ioan, etc.
Așadar, Daniel putea să gândească astfel: „Când timpul lui Dumnezeu este perfect și împlinit, și ciclul timpului specificațiilor lui Dumnezeu este împlinit, atunci ne vom întoarce din captivitatea babiloniană”. Daniel ar fi putut să se gândească: „Dar va fi după exact 70 de ani, la modul literal? Despre ce fel de ani vorbește profetul Ieremia? Șaptezeci de ani astronomici, de 365,25 de zile, sau 70 de ani calendaristici de 360 de zile?” S-ar fi putut gândi: „Când au început acești 70 de ani? Au început în primul an al exilului, când am ajuns în Babilon, sau în ziua distrugerii orașului Ierusalim și a Templului lui Solomon?”
Totuși, în Daniel 9 nu este nimic scris despre asemenea reflecții. Evident, pentru el a fost clar. Trebuie să ia acest număr „70” în sensul literal, și se pare că știa și din ce moment va începe să numere. „Șaptezeci de ani sunt șaptezeci de ani, iar acum aproape că a sosit timpul”, realizează brusc Daniel. Ce face acesta mai apoi? Începe să se roage!
El nu-și spune în sinea lui: „Acum vom vedea ce se va întâmpla! Voi continua să număr zilele rămase, voi lăsa ceasul să bată până când se va ajunge la 70 de ani, apoi vom vedea ce se va întâmpla. Probabil că ne vom întoarce, într-un fel sau altul, în Israel. Dar cum va face Domnul acest lucru? Pentru că asta a fost prezis și așa se va întâmpla, indiferent de ceea ce vom face noi”.
Nu, Daniel nu crede în acest tip de calculare a timpului escatologic. El acceptă, pur și simplu, Cuvântul scris al lui Dumnezeu, profeția dată lui Ieremia, și începe să se roage și să mijlocească înaintea Domnului. El se smerește și mărturisește păcatele sale și păcatele poporului său.
Aceștia erau termenii stabiliți de Domnul. Leviticul 26: 40-42 spune: „Îşi vor mărturisi fărădelegile lor şi fărădelegile părinţilor lor, călcările de lege pe care le-au săvârşit faţă de Mine şi împotrivirea cu care Mi s-au împotrivit, păcate din pricina cărora şi Eu M-am împotrivit lor şi i-am adus în ţara vrăjmaşilor lor. Şi atunci inima lor netăiată împrejur se va smeri şi vor plăti datoria fărădelegilor lor. Atunci Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Iacov, Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Isaac şi de legământul Meu cu Avraam şi Îmi voi aduce aminte de ţară.”
Dumnezeu este credincios Sie Însuși și legămintelor veșnice pe care le-a făcut cu Israel. El este credincios chiar până în ziua de azi și va fi credincios și în viitor.