„Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut şi a crezut.” (Ioan 20:8)
Hristos a înviat. Nu este un basm. Nu este ceva ce trebuie „să crezi”, lăsându-ți mintea deoparte și aruncându-te spre o credință oarbă. Nu, Biblia este o carte a realităților. Oameni ca tine și ca mine au relatat în Biblie despre anumite fapte uimitoare. Ei erau la fel de uimiți cum am fi fost și noi, dacă eram în același loc și în același timp cu ei.
Prietenii lui Isus erau oameni realiști, cu picioarele pe pământ. Aceștia erau pescari – și evrei. Nu erau oameni ușor de păcălit, cărora să le fie impuse anumite povești fanteziste. Ei au fost martori ai unor fapte uimitoare și tot le-a fost greu să creadă. Dar faptele nu se pot nega!
Apostolul Ioan scrie mai târziu: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii – pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată – deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (1 Ioan 1:1-4).
Lucruri văzute cu ochii și auzite cu urechile lor. Apoi, după toate sentimentele de uimire, după îndoieli și speranțe, a urmat, în cele din urmă, o bucurie și o convingere totală!
Faptele nu pot fi negate! Ioan era acolo. El a văzut și a crezut. În Evanghelia lui, el scrie în Ioan 20:6-8: „Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos. Iar ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur. Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut şi a crezut”.
M-am întrebat mereu un lucru: Ce a văzut Ioan de a început să creadă? Ce era acolo? Numai pânza în care a fost înmormântat. El a văzut fâșiile de in, în care a fost îngropat trupul lui Isus.
Iosif din Arimateea și Nicodim au primit permisiune din partea lui Pilat pentru a-L îngropa pe Isus. Pentru a face acest lucru, ei au adus cu ei un amestec de smirnă și aloe, aproximativ 34 de kg – Ioan 20:38-42! Ei au îngropat trupul lui Isus în felul în care evreii erau obișnuiți să o facă. Evreii nu au mumificat trupurile celor decedați, așa cum au făcut-o egiptenii. Au lăsat trupul mort intact și l-au înfășurat în bucăți lungi de pânză: una pentru cap și alta pentru corp. Ei înfășurau, pur și simplu, întregul corp în pânză și adăugau uleiuri, mirodenii, unguente, ierburi, aloe, și așa mai departe, pentru a preveni duhoarea unui corp în putrefacție. În felul acesta voiau să se asigure că în locul mirosului neplăcut, predomină mirosul dulce al acestor mirodenii.
Apoi așezau trupul înfășurat pe un pat din piatră, cioplit în peretele din spate al peșterii din stâncă. Corpul era pus pe patul de piatră și capul pe perna din piatră. Apoi, se rostogolea o piatră uriașă în fața intrării în peșteră, pentru a preveni ca mormântul să fie jefuit și pentru a nu permite ca animalele să poată intra.
După un timp, aceste uleiuri, ierburi, mirodenii, aloe și smirnă se uscau, lăsând pânzele în care corpul era îngropat să fie oarecum rigide. Ar fi foarte dificil, chiar imposibil, să le desfaci din jurul trupului celui mort și să scoți trupul afară.
Atunci ce anume a văzut Ioan de a crezut? Dacă ar fi văzut fâșiile de in aruncate într-un colț al peșterii, el ar fi spus: „Ce s-a întâmplat aici?”, nu ar fi ajuns la concluzia că a avut loc o înviere a trupului. Chiar dacă le-ar fi găsit împăturite și așezate pe patul din piatră, și-ar fi spus: „Ce s-a întâmplat aici, unde este trupul, cine a făcut asta?” Probabil că a văzut fâșiile care au luat forma trupului – dar fără trup! Pânza era neatinsă!
Când Ioan a văzut fâșiile sub formă de trup, dar fără trup, singura concluzie logică la care putea să ajungă este aceasta: „Cumva, trupul trebuia să se ridice prin pânza de înmormântare! Este imposibil să desfășori trupul și să-l iei, apoi să pui fâșiile de in înapoi în forma trupului. Cele 34 de kg de amestec de smirnă și aloe fac ca acest lucru să fie, pur și simplu, imposibil. Deci trebuie să fi înviat prin acele pânze. Cum? Nu știu asta. Nu se poate explica, dar este singura explicație logică”. Isus a înviat și a trecut prin fâșiile cu care fusese înmormântat!
Dacă învelișul în care a fost înmormântat nu L-a putut ține acolo, nici piatra rostogolită la intrare nu L-a ținut, nici o încăpere cu ușile încuiate. Isus a stat, pur și simplu, în mijlocul lor, în locul unde se aflau ei și stăteau cu ușile încuiate. În acest trup înviat, cu nemaipomenite proprietăți, El apare și dispare după cum dorește. El călătorește între dimensiunile pământești și cerești care ne înconjoară.
Așadar, piatra a fost îndepărtată nu ca Isus să poată ieși, ci ca noi să putem intra, să vedem cu ochii noștri și să mărturisim despre aceste fapte, pe cât de incredibile ar putea să pară. Ioan a văzut și a crezut. Și ne spune ceea ce a văzut pentru ca și noi să credem. Isus a înviat din morți. Mormântul era gol.
Și numai pentru că mormântul era gol, începem să înțelegem semnificația crucii. Nu a fost vorba doar de moartea unui martir, ci de sacrificiul pentru păcat.
Pentru că dacă Dumnezeu, într-o zi, ar accepta un sacrificiu pentru păcat, o ispășire pentru păcat, o răscumpărare a păcatului, atunci consecința păcatului, adică moartea, ar trebui să dispară pur și simplu. Și așas-a întâmplat. El a șters „păcatul” și, prin urmare, a depășit și „moartea”. Lăudat să fie Domnul! Mormântul era gol. Moartea nu-L mai putea controla pe Isus. Prin urmare, moartea Sa pe cruce a însemnat ispășirea păcatului. Mormântul gol este dovada valabilității crucii. Suntem, în sfârșit, liberi! Și acesta este doar începutul. Cei care își pun credința în Isus, se vor înălța și în slavă, cu același trup înviat pe care L-a avut și pe care Îl are.
Într-o zi, creația va fi liberă. Pavel scrie despre aceasta în Romani 8:18-23. Isus a înviat din morți. Când are să Se întoarcă în slavă, apostolul Ioan spune: „Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este” (1 Ioan 3:2).
„Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile” (Filipeni 3:20-21).
Domnul a înviat și ne spune : „… pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi” (Ioan 14:19).
preluare din cartea Semnele vremurilor, de Rev. Willem J.J. Glashouwer Președinte Christians for Israel International
