„În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt.” (2 Petru 1:16-18)
Apostolul Petru era deja în vârstă. El știa că momentul în care va muri se apropie repede. Tradiția spune că a fost răstignit cu capul în jos. Biblia spune că el Îl va glorifica pe Isus prin moartea sa. Și, la fel ca mulți alți bătrâni, vrea să aducă un mesaj final copiilor lui și poate chiar nepoților. Să le împărtășească ceea ce a fost și este foarte important pentru el.
Care va fi acest mesaj? Le va spune din nou povestea despre modul în care a văzut personal cum Isus a mustrat vântul și valurile pe Marea Galileii? Și cum vântul și valurile au trebuit să Îl asculte, arătând că legile și puterile naturii sunt supuse Lui? Sau cum a făcut nămol cu saliva Sa amestecată cu praf din pământ și a uns ochii omului născut orb, ca acesta să poată vedea, așa cum a făcut Domnul pe om din praful pământului, în timpul Creației, și a suflat viață în el? Sau cum cinci pâini și doi pești se înmulțiseră sub mâinile Sale, hrănind cu această mâncare mii de oameni, ba chiar ridicând și 12 coșuri pline de resturi? Sau cum a strigat: „Lazăre, ieși afară!” – vorbind Cuvântul care creează, așa cum a spus Dumnezeu la început – și cum bărbatul care era deja mort de 3 zile, s-a ridicat din mormânt și a ieșit? Era deja un miros urât, pentru că trupul a început să se descompună. Sau cum L-a părăsit pe Isus și s-a lepădat, privind de departe cum Mielul lui Dumnezeu a suferit o moarte oribilă pe cruce? Sau cum el și Ioan au plecat la mormânt dimineața devreme, când Isus nu era acolo, ci numai fâșia de pânză, ca un cocon gol, dar încă având forma corpului? Ioan a văzut și a crezut că trebuie ca Isus să fi înviat din morți, având un trup înviat incredibil, pentru că era clar că era imposibilă scoaterea corpului și apoi așezarea pânzei înapoi în forma corpului! Sau cum a apărut Isus brusc, de nicăieri, și le-a vorbit în timp ce ușile camerei erau încuiate? Sau cum… ? Nu, nimic din cele de mai sus.
Mesajul final al lui Petru, cel mai important lucru pe care Petru a vrut să-l imprime bine în mințile și inimile Bisericii – și în mințile și inimile noastre – la sfârșitul vieții sale, înainte ca el să moară cu moartea cu care-L va slăvi pe Domnul său, este acesta: Isus vine în slavă! Acestea nu sunt povești despre ceea ce noi, apostolii, v-am spus atunci când v-am vorbit despre puterea și venirea Lui în slavă. Apostolii trebuiau să fie martori oculari, să-L fi văzut și auzit pe Isus. Trebuiau să trăiască totul cu El. Când Iuda și-a luat propria viață, altcineva trebuie să-l înlocuiască. Matia îi ia locul pentru a „prelua această lucrare apostolică, pe care a lăsat-o Iuda …” Zarurile sunt aruncate și cad către o persoană aleasă din „cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui” (Faptele apostolilor 1: 21-26).
Petru spune: „Asta vreau să vă spun pentru ultima dată, înainte de a muri. Isus vine în glorie! Și, într-un fel, am văzut deja și am auzit-o chiar eu. Eu vorbesc ca un apostol, ca un martor care am auzit și am văzut. Am fost acolo la acea vreme, pe Muntele Schimbării la Față, împreună cu Ioan și Iacov (Luca 9: 28-36). Când am fost împreună cu El pe Muntele Schimbării la Față, împreună cu Ioan și cu Iacov, am văzut cum apariția lui Isus strălucea cu viață veșnică. Apariția chipului Lui S-a schimbat și hainele Lui au devenit la fel de strălucitoare ca un fulger de lumină. Am fost martor la învierea trupească a celor neprihăniți, când Moise și Ilie erau acolo cu noi. A fost atât de bine și am fost atât de naiv că am spus: „Să pregătim trei corturi!” Acest lucru nu ar trebui să se schimbe! Despre asta este vorba! Isus, toate lucrurile glorioase, învierea trupului sfinților, Împărăția și prezența sfântă a lui Dumnezeu, toate acestea sunt minunate!”
„„Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.” Nu ştia ce spune.” (Luca 9:33)
Cu urechile mele am auzit apoi glasul din norul care înconjura Shekinah, Sfânta Prezență a lui Dumnezeu, când El a spus: „… Acesta este Fiul Meu, pe care l-am ales; de El să ascultați”. Nu se poate mai bine decât asta. În cele din urmă, toate vor conduce spre acest punct! Isus vine în glorie! Aleluia!
preluare din cartea Semnele vremurilor, de Rev. Willem J.J. Glashouwer Președinte Christians for Israel International
