„Da, Domnul a ales Sionul, l-a dorit ca locuinţă a Lui şi a zis:„Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit.” (Psalmul 132:13-14)
A fost îndeplinit în mod înspăimântător ceea ce a spus Cel mai mare dintre profeți – Domnul Isus Hristos – ca răspuns la prima lor întrebare. Peste un milion de evrei au fost uciși de către romani în anul 70 d. Hr., iar sute de mii au fost vânduți ca sclavi pe piețele sclavilor din Orientul Mijlociu, ceea ce a dus la scăderea drastică a prețului unui sclav, datorită ofertei enorme de sclavi evrei. Mii de evrei au fost deportați și mulți au fost târâți la Roma în procesiuni triumfale. Același lucru s-a întâmplat și cu comorile Templului, care sunt încă vizibile pe Arcul lui Titus din Roma după anul 81 d.Hr., arătând prada, trofeul Ierusalimului adus la Roma. Împăratul Titus a folosit aceste bunuri furate și banii, precum și aurul pe care l-a luat ca pradă din război – furate din Ierusalim, din Israel și de la poporul evreu – și a finanțat cu acestea clădirea Arcului de Triumf și a Colosseumului din Roma. Ambele clădiri se află încă în inima Romei, ca niște martori tăcuți ai unei crime mari, pe care romanii au săvârșit-o împotriva poporului evreu.
Astfel a început exilul roman, iar evreii au fost împrăștiați printre toate națiunile. Chiar și așa, întotdeana au existat evrei care au rămas în Israel în ultimii 2 000 de ani. Dar Isus spune: într-o zi, neevreii nu vor mai călca sub picioarele lor Ierusalimul. Într-o zi, „vremurile Neamurilor” se vor sfârși.
După Războiul de Șase Zile din 1967, orașul Ierusalim a fost eliberat de soldații israelieni la data de 27 iunie. Ulterior, în 30 iulie 1980, Israelul a consacrat prin lege faptul că orașul reunit urma să fie capitala oficială a statului evreu independent al Israelului. Partea estică a orașului a fost ocupată de Iordania timp de 19 ani, între anii 1948-1967. În 1967, Israelul a eliberat Ierusalimul de Est de forța teribilă de ocupație a Iordaniei asupra orașului, pe care a suferit-o la puțin timp după declarația statului Israel în 1948. În acești 19 ani, vechiul oraș și cartierul său evreiesc au fost tratate teribil, zeci de sinagogi evreiești fiind distruse sau transformate în latrine publice.
A fost singura perioadă scurtă de timp în care Ierusalimul a fost vreodată un oraș împărțit, în cei peste 3000 de ani de existență, astfel încât orice revendicare arabă din acea parte estică a orașului nu are, din punct de vedere istoric, nicio bază. Israelul a declarat Ierusalimul ca fiind capitala nedivizată a statului evreu independent. Acesta este motivul pentru care unii spun că „vremurile Neamurilor” despre care vorbește Isus, au luat sfârșit în 1967. La urma urmei, ei spun că în acest timp Ierusalimul nu mai este călcat de Neamuri și este capitala statului evreiesc al Israelului.
Dar este adevărat acest lucru? Nu există mai multe Neamuri în Ierusalim care să calce orașul sub picioarele lor? Da, există… inima orașului, Muntele Templului, Muntele Sion sau Moria, sunt încă ocupate de neamurile arabe, islamice, care, în acest sens, continuă să calce orașul cu picioarele lor.
Ce face ca Ierusalimul să fie un loc atât de special și unic? Ierusalimul este locul pe care DOMNUL l-a ales ca locuință pentru Numele Lui: Deuteronom 12:10-11 și 16:5-6: “Dar veţi trece Iordanul şi veţi locui în ţara pe care v-o va da în stăpânire Domnul Dumnezeul vostru. El vă va da odihnă, după ce vă va izbăvi de toţi vrăjmaşii voştri care vă înconjoară, şi veţi locui fără frică. Atunci va fi un loc, pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru ca să facă să locuiască Numele Lui acolo. Acolo să aduceţi tot ce vă poruncesc: arderile voastre de tot, jertfele, zeciuielile, cele dintâi roade şi darurile alese pe care le veţi face Domnului pentru împlinirea juruinţelor voastre.” “Nu vei putea să jertfeşti paştile în vreunul din locurile pe care ţi le dă Domnul Dumnezeul tău ca locuinţă; ci în locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău ca să-Şi aşeze Numele în el, acolo să jertfeşti paştile, seara, la apusul soarelui, pe vremea ieşirii tale din Egipt.”
Acest loc sfânt, Muntele Sion, face ca Ierusalimul să fie ceea ce este, și anume centrul întregului pământ. Acesta este locul pe care Domnul Atotputernic l-a declarat solemn ca locuință pentru totdeauna pentru Numele Său sfânt.
Dar în acel loc în care Templul a stat odată, acum sunt două altare islamice, două moschei. Deci, acel loc este încă călcat de Neamuri (de neevrei). Aici conduc arabii. Astăzi, evreii nu au acces în cel mai sfânt loc al Ierusalimului, în inima orașului. Ba mai mult, în octombrie 2016, UNESCO a declarat că acolo nu a existat niciodată un Templu Evreiesc – ca urmare a falsificării istoriei de către autoritățile islamice. Ei spun că locul nu mai trebuie să fie numit: Muntele Templului, ci trebuie să fie recunoscut doar după numele său arab: Al-Haram al-Sharif. Evreilor și creștinilor, în cazul în care primesc permisiunea de a vizita fosta piață a Templului, li se interzice să se roage acolo. Lumea islamică controlează Muntele Templului. Regula lor pusă în practică este: interzis evreilor. Acest lucru ne reamintește de unul din momentele în care naziștii din Germania au afișat mesajul: Für Juden Verboten (Interzis evreilor).
Așadar, Scriptura pare să îndrepte privirile spre o altă direcție când vine vorba de împlinirea sfârșitului „vremurilor Neamurilor”: numai la venirea lui Mesia, întoarcerea lui Isus Hristos, se vor sfârși „vremurile Neamurilor” pentru Ierusalim. Astăzi ne îndreptăm spre acel moment minunat, pentru că evreii încep să se întoarcă acasă în Țara Făgăduită a Israelului, În Israel și în Ierusalim. Orașul Ierusalim a sărbătorit cea de-a 50-a aniversare ca oraș reunificat în 2017, iar Israelul și-a sărbătorit cea de-a 70-a aniversare ca stat evreu independent al Israelului în 2018. În viitorul apropiat, acesta va fi locul unde va locui Numele Lui sfânt.
preluare din cartea Semnele vremurilor, scrisă de Rev. Willem J.J. Glashouwer, Președinte Christians for Israel International
Preț: 25 lei | Alfa Omega Publishing – click aici pentru comandă