de R.T. Kendall

“Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui.” (Exodul 33:11)

Evanghelistul J. John mi-a povestit odată despre o călătorie pe care a făcut-o în India în urmă cu câțiva ani. La scurt timp după ce a ajuns acolo, a auzit despre o femeie evlavioasă, sora Theresa (nu Maica Teresa), care avea un dar puternic al cunoștinței. J. John a avut ocazia să o întâlnească și i-a spus: “Aș fi bucuros dacă ați avea un cuvânt și pentru mine.” El a spus că ea s-a întors și a plecat. J. John s-a temut că a ofensat-o. Dar ea s-a întors la el după o oră cu o listă  care avea 13 puncte (dintre care unele l-au uimit că erau foarte exacte) și i-a spus următoarele cuvinte pe care el nu le va uita niciodată: “Lui Dumnezeu Îi place compania ta și îți cere să Îi dai 2 ore din timpul tău în fiecare zi. Atât a fost totul. La revedere.”

J. John a luat-o în serios și vă pot spune că el nu a mai fost vreodată la fel. Personal cred că aceasta explică, măcar în parte, de ce J. John este unul dintre cei mai mari evangheliști ai zilelor noastre, nu doar în Marea Britanie, ci și în întreaga lume.

Cu ce îl ajută rugăciunea pe Dumnezeu? În primul rând, Lui Îi place să stea de vorbă cu tine. Nu îmi pot imagina o motivație mai bună la rugăciune decât aceea de a ști că lui Dumnezeu Îi place să mă aibă în prezența Lui. Îi place să stea de vorbă cu mine. Îi place să mă asculte! Nu se plictisește de cererile mele care se tot repetă. Nu îmi face morală dacă cerșesc în rugăciunea mea. Nu râde dacă fac cereri prostești, chiar impertinente uneori. Niciodată nu mă face să mă simt prost. La El nu găsesc niciodată respingere, doar acceptare totală.

Nu se poate mai bine de atât. David a spus; “Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor! Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.” (Psalmul 139:17-18)

Când Dumnezeu vorbește cu noi față în față, așa cum a făcut cu Moise, este imposibil să spunem cine se bucură mai mult: Dumnezeu sau noi. Sunt impresionat să știu că Dumnezeu a vorbit cu Moise față în față, “cum vorbește un om cu prietenul lui.” (Exod 33:11)

Lui Dumnezeu i-a plăcut să-l aibe pe Moise în compania Lui. I-a plăcut să-l aibe în compania Sa și pe Avraam, pe care l-a considerat prietenul Lui (Isaia 41:8, Iacov 2:23). Ce compliment le-a făcut Isus ucenicilor când le-a spus: “V-am numit prieteni” (Ioan 15:15). Prietenia se dezvoltă atunci când petreci timp cu cealaltă persoană.

Gândul că lui Dumnezeu Îi place să fie în compania mea, mă încântă mai mult decât vă pot explica. Și dacă îi place să fie în preajma mea, îi place cu siguranță  să te aibe și pe tine în preajmă pentru că El nu face diferențe între oameni (Fapte 10:34, 1 Petru 1:17). Același sânge care i-a adus mântuirea lui Petru și Pavel, mi-a adus-o și mie și ție. Mai mult de atât, acel sânge ne oferă tuturor acces egal în prezența lui Dumnezeu (Evrei 10:19). Astfel că pot să îmi scot din minte gândul că unii oameni sunt mai acceptați de către Dumnezeu decât alții. Statutul unei persoane în biserică nu are de-a face cu acceptarea de către  El, sau cu dragostea Lui…Toți suntem pe același nivel. Nu este nimeni mai presus doar pentru că are un statut mai înalt în biserică, sau pentru că e creștin de mai mult timp, sau pentru că a postit 40 de zile, sau că e faimos în lume. Poți să fii șeful statului că nu ai niciun avantaj.

Așa cum a spus Sf. Augustin: “Dumnezeu iubește fiecare persoană ca și cum nu ar fi nimeni altcineva de iubit.”

Eu nu suport gândul că aș fi plictisitor. Nu-mi place să irosesc timpul oamenilor. Pot să citesc pe fața lor dacă se bucură să mă vadă, sau nu. Mă tem de respingere. Dacă nu sunt atent, pot duce această teamă de respingere și în prezența lui Dumnezeu, presupunând că Îl plictisesc și pe El.

De ce ar trebui să Îi pese lui Dumnezeu de mine? De ce ar trebui să asculte ce am de zis? De ce i-ar place în compania mea?  Sunt copleșit să știu că același Dumnezeu care are miliarde de îngeri care I se închină 60 de secunde pe minut, zi și noapte, pentru care națiunile sunt ca un strop într-un ocean, și care știe fiecare frunză din fiecare copac din lume, se bucură de prezența mea, pentru că eu sunt foarte important pentru El.

Nu pot să mă gândesc la altceva mai uimitor decât aceasta: “Dumnezeu mă iubește la fel de mult ca pe Isus.” Așa este! Tu și cu mine suntem moștenitori împreună cu Isus (Romani 8:17). Chiar și Isus S-a rugat ca noi să înțelegem că Tatăl ne iubește la fel de mult ca pe Isus (Ioan 17:26).

Dacă va fi să ne rușinăm de ceva în Cer, va fi atunci când vom realiza cât de mult am fost iubiți pe acest pământ, dar nu am știut să apreciem.

Dacă am ști cât de mult se bucură Dumnezeu când mergem înaintea Lui, cu siguranță ne-am ruga mai mult decât o facem. Lui Dumnezeu Îi place să fie în compania noastră!

R.T. Kendall a fost pastorul bisericii Westminster Chapel din London în ultimii 25 de ani. El locuiește acum în Key Largo, Florida. El este un vorbitor foarte cunoscut și autorul cărții Did You Think to Pray.

Articol preluat din Charisma Magazine și tradus cu permisiune.