Rugăciunea are duşmani. Treaba acestor duşmani este de a împiedica oamenii lui Dumnezeu să aibă victorie în rugăciune, şi mai rău, chiar să-i împiedice să înceapă să se roage. Marea parte din oamenii lui Dumnezeu au o dorinţă interioară de a avea părtăşie cu Tatăl, dar nu sunt în stare să acționeze, şi se întreabă de ce. Duşmanii sunt la lucru.
În acest articol vă prezentăm care sunt cei mai comuni duşmani în acest domeniu şi cum putem să ne ocupăm de ei.
Piedica #1: Lipsa de neprihănire
„Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16b)
Rugăciunea eficientă vine dintr-o inimă neprihănită. Persoana care se roagă trebuie să aibă o inimă curată, pură înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să fii în ordine cu Dumnezeu.
„Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.” (Psalmul 66:18)
Păcatul ne afectează viaţa de rugăciune. Isaia 59:2 ne învaţă că păcatul ne separă de Dumnezeu. Dacă este aşa, în niciun caz nu putem vorbi de biruință în rugăciune când avem păcat în viaţa noastră. Suntem separaţi de Dumnezeu înainte de a începe să ne rugăm.
Psalmul 34:15-16 spune
„Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor. Domnul Îşi întoarce Faţa împotriva celor răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ.”
Ceea ce vreau să observaţi în acest verset este că neprihănirea şi sfinţenia contribuie la eficienţa rugăciunii.
Piedica #2: Pierderea dragostei dintâi
„Pe cei ce s-au abătut de la Domnul, şi pe cei ce nu caută pe Domnul, nici nu întreabă de El.” (Ţefania 1:6)
A doua piedică a unei vieţi puternice de rugăciune este atunci când nu-l mai urmăm pe Isus cu toată inima, adică să-L iubim mai mult decât orice.
Atunci când oamenii îşi predau viaţa lui Isus au acea dragoste dintâi. Este un foc, o dorinţă de a-L sluji pe Dumnezeu. Doresc să câştige suflete pentru Cristos, să fie umpluţi de Duhul Sfânt, să meargă la toate întâlnirile de rugăciune, să înţeleagă fiecare verset. Nu se mai asociază cu ceea ce este ne dumnezeiesc. Multe lucruri se schimbă. Dar pe măsură ce trece timpul, noii convertiţi îi întâlnesc pe alţii care au fost mântuiţi de ceva vreme şi care le spun că acel foc al lor este temporar, iar în curând, acel zel pe care-l au va dispărea. Creştinii mai vechi le spun celor noi că şi ei au avut acel foc, dar s-au temperat la o viaţă de creştin mai „normală”; au „parcat” într-o viaţă răscumpărată „normală”. Aşa că noii credincioşi încep şi ei să-şi piardă dragostea dintâi, şi în cele din urmă „parchează” în acelaşi loc unde „au parcat” vechii credincioşi, așa că ajung să nu mai aibă zel, să nu se mai roage și să fie căldicei.
Dragilor, ideea că zelul pentru Dumnezeu este pentru cei noi în credinţă poate ucide viaţa de rugăciune. Duce la a te compromite cu lumea. Te conduce la vechiul stil de viaţă păcătos. Nu este posibil să trăieşti în vechiul stil de viaţă şi totuşi, să păstrezi o viaţă puternică de rugăciune. Cele două, pur şi simplu, nu merg împreună.
O atmosferă potrivită
Ca să poţi fii eficient în rugăciune, trebuie să-ţi creezi o atmosferă potrivită în viaţa de zi cu zi. De exemplu, eu nu permit ca la mine acasă să se vizioneze emisiuni necreştine sau să se asculte gunoaiele care se transmit pe majoritatea posturilor de radio. Ca şi cap al familiei am stabilit nişte reguli. Am nevoie de prezenţa lui Dumnezeu în casa mea. Nu pot avea prezenţa Lui în casă, dacă melodiile satanice răsună prin boxele sistemelor de muzică. Astfel de melodii şi imagini atrag demonii, nu manifestarea prezenţei lui Dumnezeu.
Nu se poate să-ţi petreci ziua citind coloanele de bârfe din ziare şi alte chestii pornografice şi încă să doreşti să-ţi petreci timp cu Dumnezeu. Nu poţi să petreci ore în şir în discuţii necuvenite şi încă să-ţi menţii o dragoste puternică pentru Isus.
Trebuie să ne oprim din a ne familiariza cu Isus. Oamenii se obişnuiesc aşa de mult cu ideea de a fi creştin încât încetează să mai trăiască potrivit acestei identități. Dacă-ţi pierzi dragostea dintâi şi te întorci la vechiul tău stil de viaţă, viaţa ta de creştin începe să scadă pe când puterea vieţii tale umane, firea ta, creşte.
Depinde de tine să nu-ţi pierzi dragostea dintâi. De fapt, dragostea pentru lucrurile lui Dumnezeu ar trebui să crească, nu să scadă în timp. Dar depinde în ce fel de atmosferă umbli şi trăieşti. Dacă ai impresia că ţi-ai pierdut dragostea dintâi, trebuie neapărat să te pocăieşti chiar acum şi hotărăşte-te să te reîntorci acolo unde trebuia să fii cu Dumnezeu. Cere-I lui Dumnezeu să-ţi restaureze dragostea dintâi.
„Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.” (Apocalipsa 2:4-5)
Piedica #3: Lipsa fricii de Dumnezeu
„Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.” (Iov 15:4)
Reverenţa şi frica faţă de Dumnezeu sunt esenţiale pentru a menţine o viaţă sănătoasă de rugăciune. Când dăm la o parte frica faţă de Dumnezeu, viaţa noastră de rugăciune este automat constrânsă. Absenţa fricii de Dumnezeu automat înseamnă absenţa vieţii de rugăciune.
Nu poţi să-i slujeşti unui Dumnezeu faţă de care nu ai reverenţă. Fără acea reverenţă poţi foarte bine să trăieşti ca un necredincios, chiar dacă îţi place sau nu. Şi ştii că necredincioşii nu se roagă. Când frica de Dumnezeu dispare, viaţa ta de rugăciune moare.
Dezvoltă o frică de Dumnezeu sănătoasă. Nu lua lucrurile lui Dumnezeu cu uşurinţă. Modul în care Îl vezi tu pe Dumnezeu poate să determine diferenţa între viaţă şi moarte. Ai grijă cum Îl măsori pe Dumnezeu.
Piedica #4: Lipsa desfătării în Domnul
„Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?” (Iov 27:10)
A te desfăta în Domnul înseamnă a te bucura în El, a-L lăuda, a te închina Lui, indiferent de circumstanţe. O persoană care-şi face un obicei în a se desfăta în Domnul automat se roagă Domnului. Acestea două merg mână în mână. Cuiva care nu se uită la Dumnezeu cu plăcere, care nu găseşte niciun motiv sau îndemn să-L laude pe Dumnezeu în orice vreme, bună sau rea, îi va fi greu să menţină o viaţă de rugăciune puternică.
Piedica #5: Epuizarea în rugăciune
„Şi tu nu M-ai chemat, Iacove, căci te-ai obosit de Mine, Israele!” (Isaia 43:22)
Câteodată când oamenii se roagă o perioadă mai îndelungată pe o anumită temă şi nu văd nici un rezultat, cred că probabil Dumnezeu deja a uitat de ei. Am auzit persoane spunând că Dumnezeu a renunţat la ţara lor, aşa că ei s-au oprit din a se mai ruga.
Dumnezeu nu renunţă niciodată la tine. Nu trebuie să ne plictisim de rugăciune. Oricât de mult ne ia să ne rugăm sau cât de sumbră pare situaţia, trebuie să continuăm să ne rugăm. Desigur că Dumnezeu nu ne încurajează să ne rugăm în zadar! Este o recompensă pentru tot timpul acordat rugăciunii.
Exemplul Anei
Povestea Anei din Vechiul Testament ne învaţă necesitatea de a nu ne plictisi niciodată, de a nu ceda niciodată, ci de a persevera întotdeauna. Ana îşi dorea foarte mult un copil. Atenția sporită pe care soţul său i-o dădea, precum şi cadourile primite nu o puteau mulțumi.
An după an se ducea la templu să se roage, dar fără nici un rezultat. A refuzat să renunţe. A continuat. Într-o zi, preotul Eli a găsit-o rugându-se şi a confundat-o cu un beţivan. Oh, acest lucru ar fi trebuit s-o facă să se oprească, fiind dojenită de marele preot! Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat în zilele noastre, după cum, de altfel, se întâmplă cu unii oameni ai bisericii, ea s-ar fi certat cu pastorul, acuzându-l că nu este umplut cu Duhul Sfânt, că nu are ungere, etc. În schimb Ana s-a smerit, s-a supus autorităţii spirituale şi a explicat cu respect că nu era beată, ci doar îşi descărca inima Domnului. Era îngrijorată. Îşi dorea foarte mult un copil. Preotul Eli a înţeles, s-a rugat cu ea, şi miracolul pe care-l dorea s-a întâmplat.
Duşmanul va încerca să te descurajeze, enumerându-ţi motivele pentru care ar trebui să te dai bătut, dar nu-l asculta. Nu renunţa, continuă. Roagă-te până când se întâmplă ceva.
Exemplul lui Isus
Uită-te la Domnul Isus în grădina Ghetsimani. Erau destule motive ca să facă pe cineva să renunţe la a se mai ruga. Partenerii lui de rugăciune, Petru, Iacov şi Ioan, nu I-au înţeles situaţia. Au eşuat atunci când Isus avea nevoie de ei. De două ori a încercat să-i trezească ca să vegheze cu El, dar de fiecare dată au adormit din nou. N-au fost în stare să vegheze împreună cu El nici măcar pentru o oră. (de aici aflăm că un credincios ar trebuie să petreacă măcar o oră pe zi în rugăciune).
Chiar dacă nu a primit sprijin în rugăciune de la ucenicii Săi, Isus a persistat. Cu lacrimi puternice, a trudit înaintea singurei Persoane care putea să-L salveze de la moarte (unele persoane spun că nu doresc să exprime emoţii puternice în timpul rugăciunii, dar aceleaşi persoane îşi exprimă cu uşurinţă emoţiile atunci când sunt nervoşi!). Isus S-a luptat în rugăciune până când sudoarea Lui s-a transformat în sânge. Un înger a venit să-L întărească şi El încă a continuat să se roage! În final, a ieşit victorios. Bătălia a fost câştigată. El a câştigat. Nimic nu-L putea distruge. A fost nevoie de perseverenţă!
Piedica #6: Plictiseala şi oboseala fizică
Credeam că eu sunt singurul care se plictiseşte în timpul rugăciunii, şi nu aveam deloc chef să mă rog. Apoi din întâmplare am citit o carte al lui David Yonggi Cho, binecunoscutul pastor coreean. Dr. Cho a scris că nici el nu are câteodată chef să se roage. Atunci am realizat că acest lucru se întâmplă tuturor, chiar şi celor mai spirituali, celor care se roagă mult. De fapt, chiar şi marele apostol al Noului Testament, Pavel, a avut probleme în viaţa lui de rugăciune. Știm asta, pentru că a scris în Romani 8:26 că Duhul Sfânt ne ajută în slăbiciunile noastre. Observaţi că a menţionat „noastre”, incluzându-se şi pe el printre cei care aveau slăbiciuni în rugăciune.
Sunt zile în care te trezeşti şi te simţi ca şi cum nu ai nici un cuvânt să te rogi. Te simţi gol şi plictisit. Nu lăsa ca starea aceea să te facă să eviţi rugăciunea în acea zi. Trebuie să ne rugăm fie că avem chef, fie că nu avem. Cum vom putea noi să împlinim porunca de a ne ruga neîncetat dacă ne rugăm doar atunci când avem chef?
Nu întotdeauna vei avea dorinţa să te dai jos din pat şi să te rogi, dar fă-o oricum. Nu-l lăsa pe diavol să te convingă să te rogi în pat. Vei adormi la loc. Dă-te jos din pat şi aşează-te pe un covor sau un scaun. Fă ceva ca să nu-ţi mai fie somn. Începe să te rogi încet. Dacă simţi că nu-ţi găseşti cuvintele, începe să te rogi în limbi. Dacă eşti umplut cu Duhul Sfânt, ai vorbirea în limbi. Pe măsură ce continui, vei vedea că eşti întărit şi gata să continui.
Rugăciunea funcţionează foarte mult ca un motor de maşină. În primul rând motorul trebuie încălzit. Îl laşi să se încarce puţin şi apoi este gata să pornească. Cu siguranţă firea noastră nu doreşte să se roage, dat trebuie să ne rugăm! Dacă vei începe, acea curgere cu siguranţă va veni. Iar dacă te vei antrena ca să deveii constant în rugăciune, perioada curgerii în rugăciune se va micşora. La început poate îţi va lua o oră sau două să ajungi în acea curgere. Mai târziu se poate micşora la doar treizeci de minute sau poate chiar secunde.
Recent m-am întors acasă dintr-o misiune prelungită peste graniţă. Am condus şcoli de rugăciune în Anglia, Franţa şi Brazilia. Când m-am întors am simţit acea nevoie de a mă odihni, până şi de la rugăciune. La miezul nopţii soţia mea s-a trezit să se roage, aşa cum o face tot timpul. Am auzit-o rugându-se, dar mi-am spus că nu mă pot alătura ei pentru că eram prea obosit din punct de vedere fizic. Deodată Duhul Sfânt mi-a poruncit să mă dau jos din pat: peste mine era un duh de oboseală. Am ascultat şi am avut un timp de rugăciune grozav.
Trebuie să te opui oboselii fizice. Împărăţia lui Dumnezeu este luată cu asalt. Trupul îţi va spune că ai nevoie de orele tale de somn. Asta poate fi adevărat câteodată, dar îţi spun că ai mai mare nevoie de prezenţa lui Dumnezeu, şi aceasta înseamnă rugăciune!
Ajutor din rugăciunea corporativă
Odată vorbeam cu fratele John Mulinde despre persistența în rugăciune până la nivelul victoriei. La acea vreme, nu ştiam care-i este denumirea. Mai târziu am auzit pe cineva care se referea la aceasta ca fiind progres în rugăciune. Am început să ne învăţăm oamenii. După trei luni mărturiile au început să curgă. Câteva persoane experimentau progresul în rugăciune. Primii au fost mijlocitorii din biserică, iar apoi întreaga biserică a atins acel nivel. Rugăciunile erau însoțite de plânset și bocet la fiecare întâlnire. Şi la fel este şi astăzi.
Ţinându-ne de mână
Ne ţineam de mână în rugăciunile corporative. Este o acţiune fizică, dar noi am descoperit că ne e de mare ajutor ca şi punct de contact pentru a-i „trage” pe cei care încă nu ajunseseră în Sfânta Sfintelor. Are loc un transfer al ungerii când ne ţinem de mână. Amintiţi-vă că ungerea este cea care rupe toate jugurile.
Este adevărat că rugăciunea personală este măsura vieţii tale de rugăciune, dar rugăciunea corporativă poate însemna să tragi pe cineva de la rugăciunea din curtea exterioară la cea din curtea interioară. Să nu depinzi niciodată numai de rugăciunea corporativă; viața de rugăciune privată arată nivelul real la care ești din punct de vedere al rugăciunii. Dar totuşi, nu neglija nici rugăciunea corporativă. Te poate ajuta să învingi acea oboseală. Când te rogi împreună cu alţii, ungerea rugăciunii corporative te poate schimba.
Oameni de peste tot din lume vin la întâlnirea noastră anuală din Africa pentru că sunt flămânzi după Dumnezeu. Majoritatea dintre ei intră într-un nou nivel spiritual în timpul întâlnirii. Unul dintre motivele care-i fac să vină este că îşi schimbă locaţia, ceea ce-i ajută să se concentreze mai bine asupra scopului lor. Întâlnirea oferă acea atmosferă în care oamenii se pot separa de rutina zilnică şi se pot concentra pe relația cu Dumnezeu.
Ideea este că trebuie să faci tot posibilul să scapi de oboseală şi de plictiseală. Nu te mulţumi doar să te plângi că nu-ţi place să te rogi. Fă ceva: caută întâlnirile de rugăciune ale bisericilor centrate pe învățătura Domnului Isus, și astfel, vei căuta Fața Domnului împreună cu alți credinicioși.
Material extras din cartea „Rugăciunea înflăcărată eficientă”, de Michael Kimuli (Libraria Alfa Omega, preț: 10 lei)
O poți comanda chiar aici:https://alfaomega.tv/librarie/rugaciune-mijlocire/rugaciunea-inflacarata-produs