„Domnul este Dumnezeul nostru: judecăţile Lui se aduc la îndeplinire pe tot pământul. El Îşi aduce aminte totdeauna de legământul Lui, de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om, de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam şi de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac; El l-a făcut lege pentru Iacov, legământ veşnic pentru Israel, zicând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire care v-a căzut la sorţi.”
(Psalmul 105:7-11)
În Biblie nu apare scris numele „Palestina”. În Biblie, Țara Promisă este numită „Canaan” sau „Israel”. Numele „Palestina” a fost dat acestei regiuni de către împăratul roman Hadrian în anul 135 d.Hr. El i-a urât pe evrei atât de mult, încât a decis să nu mai numească provincia sa romană „Israel”, ci „Palestina” – numită în mod deliberat după cei mai mari dușmani ai Israelului, filistenii, iar Ierusalimului i-a dat numele de „Aelia Capitolina”.
Oricine urmărește evoluțiile din Orientul Mijlociu, va ști că în noiembrie 2012, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție votată de o mare majoritate (139 pentru – 9 împotrivă – 35 abțineri – dar cel care se abține de la vot, este de acord în mod tacit) în care „palestinienilor” li s-a acordat statutul de stat palestinian, care poate participa la Adunarea Generală a ONU ca observator. Se pare că este o victorie pentru drepturile omului, dar, de fapt, înseamnă că a fost răsplătită ura și teroarea – și a fost sacrificat dreptul poporului evreu de a trăi în pace și siguranță. Națiunile care au votat pentru, precum și națiunile care s-au abținut de la vot, sunt responsabile pentru acest lucru. Domnul se va ocupa de cei care atacă – direct sau indirect – pe întâiul Său născut, Israel. (Matei 25:31-34,41).
Națiunile acestei lumi par să nu aibă nici cea mai mică idee despre profunzimea, originea și scopul acestui conflict spiritual profund. Se pare că nu-și dau seama că liderii „palestinienilor” și aliații lor islamici vor, pur și simplu, să distrugă statul evreu din Israel. Acești lideri și aliații lor nu recunosc legitimitatea statului evreu al Israelului. Și nu sunt nici măcar interesați de soluția de a exista două state.
În final, ei au o agendă diferită: un stat musulman, fără evrei, în întregime arab, care să se numească Palestina și să existe pe întreg teritoriul Israelului de astăzi, inclusiv întregul oraș al Ierusalimului. Statul palestinian propus în prezent în Cisiordania, Iordania, Gaza și estul Ierusalimului este doar primul pas al strategiei lor. Ei iau lucrurile puțin câte puțin, dar, în cele din urmă, doresc totul. Dacă credeți ce spune Biblia, atunci știți că ei înșiși vor deveni într-o bună zi cea mai mare victimă a acestui efort.
Creștinii ar trebui să se roage pentru restaurarea națiunii evreiești, pentru restabilirea cortului căzut al lui David (Faptele apostolilor 15:16-17), pentru pacea Ierusalimului (Psalmul 122:6) și pentru venirea Prințului păcii al Ierusalimului și Împărăția Lui de pace și neprihănire (Luca 1:33).
De asemenea, creștinii ar trebui să se roage pentru Egipt, Siria și toate țările vecine arabe, astfel încât promisiunile lui Dumnezeu de mântuire să fie aduse la îndeplinire (Isaia 19:23-25).
Creștinii ar trebui să se roage pentru bisericile și conducerea lor, astfel încât orbirea să dispară, iar creștinii și guvernele națiunilor să înceapă să binecuvânteze Israelul, în loc să-l blesteme.
preluare din cartea Semnele vremurilor, de Rev. Willem J.J. Glashouwer Președinte Christians for Israel International
