IERUSALIM: Semnele vremurilor, cu Willem J. J. Glashouwer | Episodul 30 /52

„El mi-a zis: „Fiul omului, acesta este locul scaunului Meu de domnie, locul unde voi pune talpa picioarelor Mele; aici voi locui veşnic în mijlocul copiilor lui Israel!” (Ezechiel 43:7)

OEP (Organizația pentru Eliberarea Palestinei) a fost numită de Organizația Națiunilor Unite ca reprezentant al „Poporului palestinian”. OEP a fost înființată și există până astăzi cu singurul scop de a distruge statul evreu, nu de a căuta coexistența pașnică. Soluția cu două state este un blestem pentru cei din OEP.

Adunarea Națională Palestiniană neagă legitimitatea statului evreu al Israelului, respinge orice legătură istorică dintre poporul evreu și țara Israelului și susține public scoaterea violentă a tuturor evreilor din țară, „eliberând, astfel, Palestina”. Această ură față de evrei (și față de creștini) este acum răsplătită.

Mahmoud Abbas nu a condamnat niciodată terorismul. În discursul său din cadrul Organizației Națiunilor Unite, el a negat Israelului dreptul de a preveni atacurile teroriste din Fâșia Gaza și a declarat că Israel este agresorul. Niciodată nu a recunoscut legitimitatea Israelului, deși ar fi putut să trăiască împreună în pace de foarte mult timp. Dar conducătorii lor nu au putut vedea decât o singură soluție: să omoare pe Israel și să-i arunce pe evrei în Marea Mediterană. Ei au respins imediat planul ONU în 1947. Aceștia au atacat imediat noul stat, Israel, în 1948, printr-un război care a provocat „problema refugiaților”. Ei au atacat Israelul în 1967 și din nou în 1973. Dacă Israel nu ar fi prevenit și nu ar fi fost cu un pas în fața lor, la fel s-ar fi întâmplat și în 1956. Ei au respins fiecare propunere de pace din partea prim-miniștrilor precum Barak și Ehud Olmert în 2000 și 2007. Ei susțin în mod constant grupările Hezbollah și Hamas, și îi atacă prin rachete pe civilii israelieni. Putem continua cu enumerarea problemelor.

Rezoluția adoptată în noiembrie 2012 nu recunoaște (încă o dată) dreptul suveranității Israelului asupra Ierusalimului și dorește (încă o dată) ca Israelul să revină la frontierele din 1967. Acest lucru ar oferi control „palestinienilor” asupra întregului vechi oraș al Ierusalimului, inclusiv Muntele Sion, Muntele Măslinilor, Cartierul Evreiesc, Zidul Plângerii, etc.

Timp de 1400 de ani, sub conducerea islamică, „palestinienii” nu au manifestat niciun interes pentru Ierusalim. Numai atunci când evreii au început să se întoarcă în „Țara Promisă” în secolul al XX-lea, arabii au început să aibă interes față de acest oraș. Iordania a ocupat ilegal Cisiordania din 1948-1967, dar chiar și atunci, „palestinienii” nu au pretins Ierusalimul.

Mahmoud Abbas a declarat de mai multe ori că va scăpa de evrei și va curăța orice viitor teritoriu palestinian, inclusiv estul Ierusalimului. Acest lucru ar trebui să fie numit „curățarea etnică”. Naziștii l-au numit „Judenrein machen”.

Acest lucru se va întâmpla dacă situația actuală va fi la fel ca în timpul ocupației iordaniene din 1948-1967. Toți evreii au fost izgoniți din Orașul Vechi și zeci de case evreiești și sinagogi au fost distruse și profanate, unele au fost transformate chiar și în toalete publice. Locurile sfinte evreiești și creștine nu vor mai avea protecția pe care o au în prezent în statul Israel.

Totuși, Domnul are un legământ veșnic cu orașul Ierusalimului. Nu cu Ierusalimul „ceresc”, ci cu Ierusalimul pământesc, după cum citim în Psalmul 132:13-14: „Da, Domnul a ales Sionul, l-a dorit ca locuinţă a Lui şi a zis: „Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit”.

preluare din cartea Semnele vremurilor,  de Rev. Willem J.J. Glashouwer Președinte Christians for Israel International 

Preț: 25 lei | Alfa Omega Publishing – click aici pentru comandă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *