Curs Rugăciunea de mijlocire – 11 – FULGERUL LUI DUMNEZEU

Loveşte ţinta

Acesta a fost cea mai mare descoperire pe care am făcut-o, după baseball. Eram prin clasa a cincea, în perioada pubertăţii, când nu suportam să fac baie în cadă sau consideram că toate fetele erau nişte gâsculiţe. Tocmai îmi procurasem cea mai performantă lupă.

Nu mai sunt sigur cum am descoperit că prin menţinerea lupei în unghiul corect, atrăgeam razele solare asupra unei bucăţi de hârtie, care se aprindea. Nu făcusem ceva dezastruos ca şi atunci când, prezentând un vulcan, eram pe cale să dau  foc clasei de ştiinţele naturii. Niciodată n-am înţeles de ce profesorul mi-a dat nota 5, numai pentru că a trebuit să fugă spre fereastră cu acel vulcan în erupţie, ca să-l arunce afară. Mie mi s-a părut foarte real. Nu se întâmplase nici ca atunci când dădusem foc dulapului de bucătărie, deoarece uitasem tigaia cu ulei pe foc după ce am scos cartofii prăjiţi. Nu primisem nici o notă de data aceea, dar reacţia mamei a fost cât se poate de educativă.

Acum era ceva cu totul diferit. Aprinsesem o hârtie pe terenul de joacă, apoi, din „psyche”-ul meu căzut, adamic, a ţâşnit o idee genială. Mi-am adunat toţi prietenii în jur, asigurându-i că aveam să le fac o adevărată demonstraţie. Privindu-l pe Duncan, unul dintre cei mai răi copii din clasă, i-am spus cu un ton al vocii care voia să însemne „eşti tipul cel mai norocos”: „Duncan, ţine mâna. Vreau să-ţi arăt ceva”.

Duncan  nu şi-a  putut ţine mâna prea mult întinsă iar apoi m-a fugărit prin toată curtea şcolii! Unii oameni chiar nu ştiu de glumă.

Se ascunde pe aici, pe undeva, vreo imagine a mijlocirii? Da. Termenul paga se traduce să loveşti ţinta. Referinţa biblică este Iov 36:32: „Ia fulgerul în mână şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.” Când Dumnezeu Îşi eliberează lumina, făcând-o să ţâşnească din prezenţa Sa luminoasă, atingerea ţintei dorite este asemenea mijlocirii.

Habacuc 3:4 vorbeşte de lumina care se revarsă din mâna lui Dumnezeu: „Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze şi acolo este ascunsă tăria Lui”, deşi aici nu se foloseşte cuvântul paga. Traducerea Amplified este, de asemenea, foarte sugestivă: „Şi strălucirea Lui era ca lumina soarelui; razele se revărsau din mâna Lui, şi acolo [în splendoarea strălucitoare a soarelui] se află locul tăinuit al puterii Sale”.

Noi, într-un fel, suntem ca o lupă – bineînţeles, nu adăugăm sau amplificăm puterea lui Dumnezeu – dar Îl lăsăm pe „Fiul” să strălucească prin noi, direcţionând lumina Sa asupra situaţiilor dorite, permiţându-I să „lovească ţinta”.

Aţi văzut vreodată un copac lovit de trăsnet? Atunci aveţi o imagine a mijlocirii. Eu obişnuiesc să mă rog foarte mult în pădurile din apropiere. Uneori, trec pe lângă copacii loviţi de trăsnet. Fulgerul este atât de fierbinte, încât literalmente schimbă structura moleculară a copacilor, le răsuceşte trunchiurile, până apar ca nişte dungi pe o bomboană. Temperatura unui fulger poate să atingă 30 0000 C (45 0000 Fahrenheit) şi este mai mare decât temperatura suprafeţei soarelui. Deci, este cât se poate de fierbinte! Şi Dumnezeu foloseşte această imagine pentru a-Şi înfăţişa judecata!

Dacă posed cunoştinţe de teologie corecte, Creatorul trebuie să fie mai mare decât creaţia. Aceasta înseamnă că puterea şi energia din Dumnezeu trebuie să fie mai mari decât fulgerul. Nu e de mirare că Scriptura se referă la aceasta prin expresii de felul: „cum se topeşte ceara la foc, aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu”, „munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului”, „glasul Lui răsună, şi pământul se topeşte…” (Ps. 68:2; 97:5; 46:6), „…fiindcă Dumnezeul nostru este un foc mistuitor!” (Evrei 12:29).

Pentru a prezenta în mod adecvat acest capitol, trebuie să-i pregătesc o temelie bună. Aş dori, prin urmare, să ne oprim la câteva versete din Scriptură care-L aseamănă pe Dumnezeu cu o lumină sau cu un fulger. Unul din scopurile pentru care ne referim la mai multe pasaje este de a demonstra consistenţa şi răspândirea acestei teme. Sper că citirea Bibliei nu vă plictiseşte. Dacă e aşa, ar fi mai bine, poate, să săriţi peste acest capitol. Totuşi şi mai bine ar fi să vă corectaţi această atitudine şi să citiţi mai departe!

Dumnezeu este lumină

Versetele următoare Îl asociază pe Dumnezeu cu lumina sau fulgerul, şi ar mai fi multe altele care s-ar putea menţiona. Am folosit caractere italice pentru unele cuvinte sau fraze, pentru a vă concentra atenţia la tema luminii:

1 Ioan 1:5: „Vestea, pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric”.

Evrei 1:3: (Amplified): „El este unica expresie a slavei lui Dumnezeu [Fiinţa de lumină, reflectarea sau strălucirea divină], oglindirea perfectă, însăşi imaginea naturii lui Dumnezeu, care ţine, menţine, ghidează şi propulsează universul prin magnificul cuvânt al puterii Sale. După ce S-a oferit pe Sine, făcând curăţirea păcatelor noastre şi eliberarea de vinovăţie, s-a aşezat la dreapta Maiestăţii divine în locurile preaînalte.”

1 Timotei 6:16: „… Singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin.”

(Vezi, de asemenea Iacov 1:17; Exod 19:16; Ezechiel 1:14; Apocalipsa 4:5).

Uneori, lumina Sa, sau eliberarea ei, este asociată cu slava. Următoarele pasaje sunt exemple în acest sens:

Luca 2:9: „Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare”.

Luca 9:29, 32: „Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare… Petru şi tovarăşii lui erau îngreuiaţi de somn; dar, când s-au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus, şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El.” (termenul „strălucire” înseamnă literalmente „a străfulgera, asemenea fulgerului”. Wuest îl traduce în mod similar. Nu e de mirare că Petru a vrut să facă trei colibe în acel loc!)

Apoc. 21:23: „Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.

(Vezi, de asemenea, 2 Cor. 3:7).

Uneori, această lumină, fulgerul sau gloria lui Dumnezeu, este eliberată prin gura Sa şi este denumită adesea o sabie. Primele patru versete identifică cuvintele sau gura lui Dumnezeu cu sabia. Următoarele versete fac conexiunea cu lumina sau fulgerul:

Efeseni 6:17: „Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu”.

Apocalipsa 2:16: „Pocăieşte-te dar. Altfel, voi veni la tine curând, şi mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele”.

Apocalipsa 19:15: „Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu”.

(Vezi, de asemenea, Evrei 4:12).

Psalmul 29:7 (Amplified): „Glasul Domnului face să ţâşnească flăcări de foc”.

Ezechiel 21:9, 10, 15, 28: „Fiul omului, prooroceşte şi spune: ‘Aşa vorbeşte Domnul’. Zi: ‘Sabia, da, sabia este ascuţită şi lustruită!’ Este ascuţită pentru măcel, şi lustruită ca să lucească!… O, sabie, tu tai toiagul de cârmuire al fiului meu, care nesocoteşte orice lemn… Ca să arunc groaza în inimi, ca să înmulţesc pe cei loviţi, de aceea am tras sabia,  ameninţându-i la toate porţile lor. Vai! E făcută să fulgere, şi ascuţită pentru măcel! Şi tu, fiul omului, prooroceşte, şi spune: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, despre copiii lui Amon şi despre ocara lor’. Spune:  ‘Sabia, da, sabia este scoasă pentru măcel; este lustruită pentru nimicire, ca să lucească!’”

Deuteronom 32:41: „Atât este de adevărat că atunci când voi ascuţi fulgerul săbiei Mele, şi voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc”. (Uneori, filmele pot face paralele interesante ale Scripturii. Luke Skywalker din Războiul stelelor  nu  este singurul care biruieşte răul cu sabia luminii. Dumnezeu are una reală!)

(Vezi, de asemenea, Ps. 18: 13, 14; Osea 6:5).

Până acum, L-am văzut pe Dumnezeu asociat cu lumina sau fulgerul, care uneori  răzbat din gloria Sa, fiind eliberate, asemenea unor arme puternice, prin gura Sa. Următoarele versete vorbesc despre lumina lui Dumnezeu, în contextul în care El îşi înfruntă duşmanii:

Psalmul 97:3, 4: „Înaintea Lui merge focul, şi arde de jur împrejur pe potrivnicii Lui. Fulgerele Lui luminează lumea: pământul Îl vede şi se cutremură”.

Apocalipsa 8:5: „Apoi îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar, şi l-a aruncat pe pământ. Şi s-au stârnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur de pământ.”

Apocalipsa 16:18: „Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare, cum de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare.”

(Vezi, de asemenea, Ps. 78:48; Apoc. 11:19).

Aceste câteva versete din urmă asociază eliberarea luminii lui Dumnezeu cu eliberarea poporului Său:

Psalmul 18:14: „A aruncat săgeţi [de foc] şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăznetului şi i-a pus pe fugă”.

Psalmul 77:17, 18: „Norii au turnat apă cu galeata, tunetul a răsunat în nori şi săgeţile Tale au zburat în toate părţile. Tunetul tău a izbucnit în vârtej de vânt, fulgerele au luminat  lumea: pământul s-a mişcat şi s-a cutremurat.”

Psalmul 144:6: „Fulgeră, şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-ţi săgeţile, şi pune-i pe  fugă!

(Vezi, de asemenea, Ps. 27:1).

Potrivit tuturor acestor versete fascinante ale Scripturii şi altora, Dumnezeu este lumină şi uneori această lumină sau glorie răzbate din fiinţa Lui asemenea fulgerelor strălucitoare. De multe ori ni se spune în Biblie că pentru a-şi înfrunta duşmanii – fie ai Săi fie ai poporului Său – Dumnezeu îşi revarsă pur şi simplu gloria sau lumina în acea situaţie. Ea răzbate asemenea fulgerului şi ARE LOC PAGA! Puterea lui Dumnezeu „loveşte ţinta”.

Aceasta s-a întâmplat odată, cu câteva mii de ani în urmă, când în ceruri s-a produs o încercare de lovitură de stat. Lucifer, plin de mândrie, a decis să se înalţe pe sine în poziţia lui Dumnezeu. „Nu se poate!” ar spune copiii mei.

Proastă idee, Satan.

Acest război n-a durat mult – cam atât cât i-ar trebui fulgerului să despice cerul cu lumina sa strălucitoare. Isus s-a referit la acest episod în pasajul din Luca 10:18-20 (în parafrazarea autorului): „Nu vă bucuraţi, oameni buni, doar pentru că dracii vă sunt supuşi în numele Meu. Acesta nu e un lucru mare. Eu am văzut când Satan a fost aruncat din cer. N-a durat mult – a dispărut ca fulgerul. Bucuraţi-vă că aveţi o relaţie cu Dumnezeu”.

Lumina biruieşte întunericul

Noi nu ştim dacă, într-adevăr, au ieşit fulgere la izgonirea lui Satan, dar pentru un anumit motiv, Isus a folosit această imagine şi expresia „ca un fulger din cer” (v. 18). Eu cred că au ieşit realmente scântei. Dar nu contează dacă a fost, într-adevăr, aşa sau nu, analogia dată este cea a luminii care biruieşte întunericul.

Crucea a fost ca o făclie în război, biruind întunericul.

De  fapt,  nu cred că în toate referinţele menţionate anterior s-au văzut fulgere scânteietoare în domeniul natural. Uneori, ele au fost vizibile, ca şi la schimbarea la faţă, când hainele lui Hristos au strălucit sau când gloria Sa a fost eliberată din sala tronului ceresc.

Cu toate acestea, aspectul important nu constă în ceea ce poate fi văzut cu ochii naturali, ci în ceea ce se întâmplă în tărâmul spiritual: lumina care biruieşte întunericul. Lumina este mai mult decât o reprezentare simbolică a bunătăţii sau purităţii lui Dumnezeu, ea oglindeşte puterea sau energia Sa. Deci, indiferent dacă fulgerul însuşi este literal sau simbolic, rezultatele sunt aceleaşi: puterea lui Dumnezeu biruieşte împărăţia întunericului.

Această analogie a întunericului şi luminii este întâlnită peste tot în Scriptură. Un alt exemplu al luminii lui Dumnezeu care biruie întunericul lui Satan este Crucea. În Ioan 1:4,5 ni se spune: „În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o”.

Cuvântul „a birui” provine din grecescul katalambano, care înseamnă fie „a cuprinde, a înţelege”, fie „a prinde, a captura”. Mulţi teologi cred că acest cuvânt ar trebui tradus prin al doilea sens, deoarece puterile întunericului nu au încercat să-L cuprindă sau să-L înţeleagă pe Hristos, ci să-L captureze, aşa cum un poliţist ar prinde un criminal. Această traducere mi se pare mai potrivită.

Wuest traduce versetul 5 astfel: „Şi lumina străluceşte permanent în întuneric. Şi întunericul n-a biruit-o”. Moffatt o spune astfel: „În  mijlocul  întunericului a strălucit lumina, dar întunericul n-a putut-o stapâni”.  Crucea a reprezentat un război – lumina care biruieşte întunericul. Dumnezeu S-a ridicat şi duşmanii Săi au fost împrăştiaţi.

Bob Woods, în Pulpit Digest, ne relatează istoria unei perechi care şi-au dus fiul de 11 ani şi fiica de 7 ani să viziteze Peştera Carlsbad. Ca de obicei, când grupul a atins punctul cel mai adânc al peşterii, ghidul a stins lumina pentru a dramatiza liniştea şi întunericul existente sub pământ. Fetiţa, învăluită dintr-o dată în întunericul desăvârşit, s-a speriat şi a început să plângă, dar imediat a auzit vocea fratelui ei: „Nu plânge. Cineva aici ştie cum să aprindă lumina”.

Toată creaţia a fost îngrozită, bâjbâind prin întunericul păcatului. Acum două mii de ani, Dumnezeu le spunea oamenilor care orbecăiau plini de teamă: „ Nu plângeţi. Cineva aici ştie cum să aprindă lumina”.

Cred că Satan a trăit câteva coşmaruri repetate. Unul dintre ele a început o dată cu lumina sau fulgerul – care a izbucnit din ceruri şi l-a aruncat la pământ. Probabil că de atunci urăşte furtunile, care se aseamănă atât de mult cu vocea maiestuoasă a lui Dumnezeu!

 „Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc. A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă” (Ps. 18: 13, 14).

Glasul Domnului răsună pe ape, Dumnezeul slavei face să bubuie tunetul: Domnul este pe ape mari” (Ps. 29:3).

Imaginaţi-vă groaza pe care a trăit-o Satan, când lumina lui Dumnezeu a izbucnit dintr-o dată la Cruce, aceeaşi lumină care îl izgonise din rai. Mi-l pot închipui şi acum strigând: „O, nu, apare din nou Acela care nu m-a lăsat să am cerul! După cum se vede, nu mă va lăsa să am nici pământul!”

Ungerea fulgerului

La Cruce, „îngerul fals de lumină” s-a confruntat cu Lumina adevărată şi, din  acel moment, totul s-a schimbat! Marea „Lumină” s-a multiplicat pe Sine într-un mănunchi de luminiţe – „Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii” (Efeseni 5:8) – plini de gloria Sa!

Pentru prima dată Satan a înţeles Isaia 60: 1-3:

Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, şi slava Domnului răsare peste tine. Căci iată, întunericul acopere pământul, şi negură mare popoarele; dar peste tine răsare Domnul, şi slava Lui se arată peste tine. Neamuri vor umbla în lumina ta, şi Împăraţi în strălucirea  razelor tale.

Mare lovitură!”- trebuie să fi gândit acesta.

Pentru prima dată a înţeles că templul Vechiului Testament era o imagine a noastră, a acestei noi rase de oameni, numită creştini („Hristoşi mai mici”) şi că slava lui Dumnezeu era în fiecare. „O lovitură şi mai mare!”

Aceasta făcea referire la noi. Vă rog să citiţi cu atenţie următoarele afirmaţii, făcând legăturile necesare. Dacă mijlocirea este asemănată cu fulgerul lui Dumnezeu care loveşte ţinta… şi dacă lucrarea de mijlocire a lui Hristos, când l-a întâlnit pe Satan şi i-a distrus domnia, a fost  ca lumina care biruie întunericul… dacă rugăciunea de mijlocire Îl eliberează pur şi simplu pe Hristos sau Îl reprezintă… atunci cred că este în regulă să spunem că mijlocirea noastră eliberează fulgerul lui Dumnezeu, care străfulgerează situaţiile, distrugând puterile întunericului: 

  • Calvarul îşi arată din nou lumina;
  • Lumina lumii străluceşte din nou;
  • Preoţia regească proclamă măreţia Aceluia care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată (vezi 1 Petru 2:9);
  • Laserul rugăciunii arde intens;
  • Luminoasa sabie a Duhului aruncă flăcări;
  • Isus şi Tatăl sunt glorificaţi în Biserică (vezi Efeseni 3:21).

Am analizat până acum „ungerea ursului” şi pe cea a „fluturelui” – şi poate aceasta este „ungerea fulgerului!”

În Ioan 1:5, versetul citat mai devreme, expresia „lumina străluceşte în întuneric”, ar fi putut fi la fel de bine tradusă prin cuvintele: „lumina străluceşte în mod continuu”, datorită timpului şi modului verbului, iar unele traduceri chiar o reproduc astfel. Lumina care biruieşte întunericul încă străluceşte – victoria există, totuşi trebuie eliberată prin biserică!

În primul meci al Marilor Stele în care a jucat, Roger Clemens, marele aruncător al echipei Boston Red Sox, a venit să lovească mingea pentru prima dată după ani buni, datorită regulilor impuse de Liga Americană. După ce a asistat la vâjâitul loviturii rapide a lui Dwight Gooden, Clemens s-a întors şi l-a întrebat pe prinzătorul Gary Carter: „Cam aşa arată şi aruncarea mea?”

„Jur că da!” i-a răspuns acesta.

De atunci înainte, Clemens a început să arunce cu şi mai mare îndrăzneală, amintindu-şi cum o minge rapidă poate să fie atât de copleşitoare pentru persoana care o prinde.

Adesea uităm cât de puternic este Duhul Sfânt în noi… câtă distrugere provoacă sabia Sa luminoasă întunericului. Ea are o putere supranaturală de a birui lucrările întunericului, când o eliberăm cu încredere.

Dutch îl întâlneşte pe Goliat pe strada Bourbon

În 1979, la Mardi Gras, am condus o evanghelizare cu 200 de studenţi de la Institutul Hristos pentru Naţiuni (Christ for the Nations). Cea mai mare parte a lucrării s-a desfăşurat pe Strada Bourbon, unde aveau loc cele mai multe petreceri. Am văzut câteva locuri în care întunericul domnea atât de puternic, încât părea să fie o continuă celebrare a răului.

Avusesem multe ore de rugăciune şi pregătire, înainte de a face această ieşire, şi am avut în inima noastră asigurarea că atinsesem victoria în Duh. Lumina mersese înaintea noastră şi simţeam că prezenţa noastră fizică avea scopul de a captura prada de război. Am văzut zeci de oameni venind la Hristos şi am experimentat multe evenimente dramatice, pe măsură ce lumina triumfa mereu şi mereu asupra întunericului. Cu toate acestea, n-am fost scutiţi de teste. Unul dintre evenimentele care au avut un mare impact asupra mea, a fost întâlnirea cu un om demonizat, care intenţiona să ne rănească pe unii dintre noi – sau chiar să ne omoare.

Mi-am petrecut cea mai mare parte a timpului plimbându-mă în susul şi în josul străzii Bourbon, mijlocind pentru „trupe”, în vreme ce acestea mărturiseau şi se rugau pentru oameni. Într-o seară, împreună cu partenerul meu, am trecut strada pentru a sta de vorbă cu doi dintre studenţii noştri care aveau o pancartă pe care scria „Dumnezeu te iubeşte!”

În timp ce stăteam şi vorbeam, a apărut ca din senin un om uriaş, pe care-l vom numi Goliat. Avea cam 10 picioare (3 metri) înălţime (cel puţin 6’6’’ – 2 metri), cântărea vreo 500 de livre (226 kg) (cel puţin 260 livre – 118 kg) era îmbrăcat din cap până în picioare ca un soldat roman – sau ca un filistean – şi avea în mână un bici lung pe care îl pocnea în aer, în timp ce venea spre noi. Buzele îi erau acoperite cu o spumă roşietică şi din colţurile gurii i se prelingea sângele.

Se apropia de noi, pocnind din bici şi mârâind ca un câine turbat. Spaţiul din jurul nostru devenea din ce în ce mai liber, pe măsură ce oamenii se trăgeau înapoi şi se uitau. Goliat a început atunci să strige cu o voce care parcă venea din adâncuri, scrâşnind din dinţi: „Dumnezeu este dragoste, hmm? O să vă omor!”

Aceasta nu e bine, am conchis eu cu repeziciune, ca un isteţ ce sunt. Am vrut să proclam nişte versete puternice din Scriptură, care să acţioneze ca o sabie, dar singurul verset care-mi venea în  minte era: A trăi este Hristos; a muri este un câştig şi nu părea să fie cel pe care mi-l doream!

Cum stăteam acolo şi mă întrebam de ce nici unul dintre ceilalţi trei nu făcea nimic, mi-a venit în minte motivul: Doar eu eram liderul! Fiind un lider inteligent, am strigat: „Fiecare pentru sine”. Apoi, mi-am spus mie însumi: „Picioarelor, să nu mă faceţi de ruşine!” Parcă simţeam mai mult ungerea fluturelui, decât pe aceea a fulgerului.

Bineînţeles, nu v-am spus adevărul, însă am putut constata prezenţa unei frici puternice care încerca să se strecoare în sufletul meu. Ce am făcut, de fapt? PAGA – un puternic timp paga! Şi când m-am uitat şi la ceilalţi trei, buzele lor se mişcau în tăcere şi îmi indicau faptul că făceau acelaşi lucru, paga!

Erau patru mijlociri paga. Lupă, nu mă lăsa la greu!

În timp ce stăteam acolo şi legam, în numele lui Isus, puterile întunericului din acel om, am putut vedea foarte repede schimbarea. Înfăţişarea i s-a schimbat, vocea şi atitudinea de asemenea. Demonii care îl controlau fuseseră biruiţi. Lumina a strălucit, iar acest om părea mai degrabă confuz. Se uita la noi cu o expresie stranie, murmurând ceva de felul „terminaţi ce aţi început să faceţi”, şi a plecat mai departe, încetişor, în timp ce mulţimea urmărea totul plină de uimire. 

Lumina a biruit întunericul. Puterea lui Dumnezeu „lovise ţinta” (paga), a redus la tăcere spiritele rele şi ne-a salvat de stânjeneală şi probabil de o bătaie bună.

Mai târziu, în acea noapte, când ne-am adunat cu toţii să împărtăşim istorisirile de război care avuseseră loc pe parcursul zilei, toţi au fost uimiţi  când au aflat cât de neînfricaţi, încrezători şi bravi fuseserăm în confruntarea cu „Goliat”. „Nu ne-am îndoit nici o clipă” am asigurat grupul. „Nu ne-am îndoit nici o clipă”. Fie ca Dumnezeu să ne ierte!

Temple vii care poartă gloria

Tatăl meu, Dean Sheets, care este pastor în Ohio, a văzut lumina biruind întunericul într-o călătorie misionară în Haiti. El predica evanghelia şi se ruga pentru bolnavi, potrivit textului din Marcu 16:15-18. După cum ştiţi, probabil, religia naţională în Haiti este voodoo, şi prin urmare, activitatea demonică de acolo este proeminentă şi cât se poate de puternică.  Puterilor întunericului li s-a dat frâu liber.

Călăuzit de Duhul Sfânt, tata s-a rugat în mod specific pentru orbi şi i-a invitat în faţă; douăzeci de oameni au răspuns. În timp ce stătea în faţa lor, ocupându-se de fiecare pe rând, a aşteptat îndrumare din partea Duhului. Pentru nouăsprezece din cei douăzeci a primit aceeaşi instrucţiune: „Scoate afară duhul care cauzează orbirea”. De fiecare dată, au fost vindecaţi instantaneu şi au văzut perfect.

Paga! Lumina care şi-a atins ţinta, pătrunzând în ochii întunecaţi şi aducând vedere.

Cât de mulţi credincioşi nu ştiu că noi suntem umpluţi cu însăşi gloria şi lumina lui Dumnezeu! Când apostolul Pavel, inspirat de Duhul Sfânt, a spus: „Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (1 Cor. 3 :16), a folosit cuvântul grec pentru templu – naos, care întotdeauna se referă la sfânta sfintelor. El dorea să spună, cu alte cuvinte: „Nu ştiţi că voi sunteţi sfânta sfintelor?”

Cuvântul „locuieşte” este luat din Vechiul Testament – shakan – şi înseamnă „locuire sau sălăşluire”. „Gloria shekinah” era gloria care locuia sau sălăşluia în sfânta sfintelor. Pavel spunea că, prin Hristos, gloria shekinah a lui Dumnezeu – shakans – locuieşte acum şi în noi (vezi 1 Sam. 4:4; 2 Sam 6:12-19). Noi suntem noile sfinte ale sfintelor, un templu făcut din pietre vii şi nu de mâini omeneşti, ci de Dumnezeu Însuşi. Epistola a doua către Corinteni 4:6-7 spune acelaşi lucru, în felul următor:

Căci Dumnezeu, care a zis: ‘Să lumineze lumina în întuneric’, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.

Israel purta chivotul Legământului care reprezenta prezenţa şi gloria lui Dumnezeu în bătălie (vezi Iosua 6:6). Când Chivotul a fost scos, strigătul care s-a înălţat a fost acesta: „Scoală-Te, Doamne, ca să se împrăştie vrăjmaşii Tăi, şi să fugă dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc!” (Num. 10:35). Versetul 1 din Psalmul 68, un verset de război spiritual, este o reproducere a acestui verset din Numeri. Aceeaşi prezenţă şi glorie locuieşte acum în noi. Mesajul pe care trebuie să-l înţelegem este că secretul victoriei stă în a purta prezenţa lui Dumnezeu în bătălie cu noi. El se ridică şi îşi împrăştie duşmanii prin noi! Noi suntem purtătorii Săi!

Eliberarea Luminii

Ridică-te, străluceşte, Biserică, căci lumina ta a venit şi gloria Domnului a răsărit peste tine! Iată că întunericul acoperă pământul şi bezna mare popoarele, dar este un întuneric înfrânt. Naţiunile caută lumina şi Împăraţii strălucirea razelor tale (Isa 60:1-3, parafrazarea lui Sheets). Noi suntem soldaţii luminii. Noi trebuie să eliberăm plini de curaj puterea Celui Prea Înalt în situaţii, permiţând accesul victoriei lui Hristos. El ne-a dat lumina Sa, Sabia Sa, Numele Său. Folosiţi-le!

Îndreptaţi-vă spre Fiul şi permiteţi-I să strălucească prin voi, lovind ţinta! Mânuiţi sabia laser a Duhului. Adesea uităm cât este de puternic Duhul Sfânt în noi – cât de distructivă este sabia fulgerului Său faţă de forţele întunericului. Ea are putere supranaturală de a birui lucrările celui rău – când o folosim cu încredere.

Poziţionaţi-vă, din punct de vedere spiritual, în faţa copiilor răzvrătiţi şi cereţi-I lui Dumnezeu să le trimită în suflet o săgeată de bunătate. Ţintiţi săgeata libertăţii în dependenţele lor, fie că este vorba de droguri, sex, alcool sau orice altceva. Fiţi agresivi în duhul.

Soţilor / soţiilor, cereţi-I lui Dumnezeu să strălucească în vieţile partenerilor voştri, să zdrobească întunericul înşelării şi să-i elibereze.

Pastori, chemaţi flacăra mistuitoare a Duhului Sfânt, ca să distrugă cearta, divergenţele şi mulţumirea de sine care domnesc în adunările voastre! În vreme ce aşteptaţi ca Dumnezeu să facă ceva, poate că El vă aşteaptă  pe voi. Eliberaţi lumina! Chemaţi numele lui Isus.

Aşa cum israeliţii purtau prezenţa şi gloria lui Dumnezeu în lupte, trebuie să facem şi noi. Tot ce era în Chivotul Legământului se află şi în noi: Pâinea Vieţii, toiagul autorităţii preoţeşti şi legea lui Dumnezeu, iar gloria care îl învăluia străluceşte astăzi prin noi. Acţionaţi ca atare! Loviţi cu sabia – vorbiţi Cuvântul! „Lăsaţi ca Dumnezeu să se ridice”, prin mijlocirea voastră, astfel încât „duşmanii Lui să fie risipiţi.”

Întrebări

  1. Ce legătură este între paga şi fulger?
  2. Explicaţi legătura dintre lumina/fulgerul lui Dumnezeu şi judecăţile Sale. Puteţi explica ce s-a întâmplat la Cruce?
  3. Care este relaţia dintre Dumnezeu, lumină, sabia Sa şi mijlocirea noastră?
  4. Unde se află sfânta sfintelor? Cum se raportează aceasta la mijlocire?
  5. Gândiţi-vă la o situaţie în care lumina a biruit întunericul. Cum a făcut Dumnezeu să se întâmple aceasta? Gândiţi-vă acum la o situaţie curentă, în care mijlocirea ar putea fi folosită pentru a produce aceleaşi rezultate.
  6. Îţi place să-L reprezinţi pe Isus?

Leave a Reply