Curs Rugăciunea de mijlocire – 13 – ACŢIUNI CARE VORBESC ŞI CUVINTE CARE ÎNDEPLINESC

Cea mai uimitoare întâlnire de rugăciune

În 1988, am fost invitat în Anglia cu unul dintre prietenii mei cei mai buni, Michael Massa, ca să predau timp de o săptămână. Doi prieteni ai noştri din Anglia, care erau mijlocitori buni, Derek Brant şi Lew Sunderland, ne invitaseră să slujim unui grup de 40 de persoane care reprezentau Marea Britanie (Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda).

În acea săptămână mi-au scăpat din vedere câteva lucruri. În primul rând, nu mi-am dat seama care era numărul anilor de mijlocire combinaţi reprezentaţi de grup, având în vedere că numai Lew singură mijlocise pentru Anglia aproape 30 de ani. Acest mic şi nesemnificativ detaliu însemna pur şi simplu că în aceste întâlniri se putea întâmpla orice.

În al doilea rând, nu ştiam că Duhul Sfânt avea să se manifeste cu o asemenea intensitate, încât în seara finală nici n-am mai fost în stare să-mi termin mesajul. Când am făcut o pauză, le-am spus: „Prezenţa lui Dumnezeu este aşa de puternică, încât nu mai pot continua”, un duh de pocăinţă şi mijlocire pentru Anglia a coborât peste fiecare şi a durat toată noaptea.

Fără îndoială, în acea zi am avut una dintre cele mai uimitoare experienţe de rugăciune ale vieţii mele. Acţiunile şi declaraţiile profetice s-au ţinut lanţ, fiind incredibile. Voi explica în curând toţi aceşti termeni. Am proclamat Ezechiel 37:1-10 peste ţară, în acelaşi fel în care Ezechiel însuşi profeţise oaselor uscate ale lui Israel, ca suflarea lui Dumnezeu să le învie. Am rămas tăcuţi mai mult de o oră – nici unul nu s-a mişcat şi nu a pronunţat vreun cuvânt – în adâncă pocăinţă şi frică de Domnul. Cei care au participat au umblat toată noaptea în pocăinţă şi mijlocire profetică, stând în spărtură pentru popor. A fost cu adevărat o noapte uimitoare.

În al treilea rând, nu îmi dădusem seama în acel moment că Dumnezeu mă chema şi îmi dădea autoritate spirituală asupra poporului englez. Primisem cuvinte profetice şi versete din Biblie din partea unor oameni care se rugaseră pentru mine şi îmi vorbiseră despre o chemare la naţiuni. Şi, bineînţeles, simţisem că era adevărat, dar nu fusesem conştient de această chemare particulară pentru Anglia şi nici de autoritatea divină care o însoţea.

Mi se citase de mai multe ori pasajul din Ieremia 1:10: „Iată, astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărâmi şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti”. Cu toate acestea, nu eram sigur că doream o asemenea chemare, şi trebuie să admit că n-am îmbrăţişat-o cu toată inima.

Chemarea pentru Anglia făcută unui profet împotrivitor

În luna mai, 1994, acelaşi grup m-a invitat din nou în Anglia, împreună cu o echipă de închinare din Statele Unite, condusă de un asociat şi prieten apropiat al meu, David Morris.

„Este timpul să continuăm ultima noastră întâlnire unind Duhul şi Cuvântul prin închinare profetică însoţită de ungere urmând ca tu, Dutch, să ai un mesaj profetic adresat naţiunii”, m-au informat ei. „O să închiriem câteva catedrale vechi în jurul Angliei pentru a ţine servicii. Credem că aceasta va elibera unele lucruri în lumea spirituală şi va pava pe mai departe calea intervenţiei lui Dumnezeu”.

„Nu am nici un mesaj profetic pentru Anglia şi pe lângă aceasta sunt foarte ocupat” a fost răspunsul meu. Mi-am menţinut acea poziţie luni de zile, până cu câteva săptămâni înainte de începerea întâlnirilor. În acea perioadă, trei mijlocitori diferiţi mi-au spus într-un interval de o săptămână că pierdusem călăuzirea lui Dumnezeu şi că trebuia să merg în Anglia.

O, ei fuseseră cât se poate de drăguţi şi foarte respectuoşi, spre deosebire de Duhul Sfânt, care a fost puţin mai direct şi m-a ajutat să-i înţeleg: Trezeşte-te, Sheets!

Fiind un om receptiv din punct de vedere spiritual, mi-au fost suficiente trei avertismente de corecţie, venite din trei direcţii. După ultimul, am ridicat telefonul şi am rugat-o pe secretara mea să sune în Anglia şi să-i informeze pe cei de acolo că pierdusem călăuzirea lui Dumnezeu şi că acum aveam de gând să particip, dacă nu găsiseră pe altcineva.

„Nu,  nu avem pe altcineva” au spus ei, „ştiam că el trebuia s-o facă, şi aşteptam cu răbdare să-şi dea seama”.

Te simţi cât se poate de nespiritual, când toată lumea din jurul tău pare să ştie care este voia lui Dumnezeu cu privire la viaţa ta, în afară de tine!

O să mă apropii de punctul important, ca să nu credeţi cumva, din greşeală, că această carte este o autobiografie. În ultima întâlnire pe care am avut-o în Anglia, după alte întâlniri foarte puternice, în timp ce ne aflam în Capela Westminster, pregătindu-mă să predic în această biserică binecunoscută prin moştenirea ei bogată, localizată la o distanţă de numai unul sau două blocuri de Palatul Buckingham, am auzit, adânc în duhul meu, aceste cuvinte: (Cred că sunteţi pregătiţi pentru ce va urma. Probabil v-aţi dat seama, până acum, că pot deveni cu uşurinţă radical): Nu vei predica oamenilor din adunare în această seară, ci întregii naţiuni. Vei declara Cuvântul Meu, chemând-o înapoi la neprihănire, sfinţenie, pocăinţă, la Mine. Cheamă din nou ungerea, focul şi prezenţa Mea peste această ţară.

Nedorind să par prea ciudat în faţa gazdelor mele, le-am informat ce intenţionam să fac. Apoi am făcut-o!

Am predicat aerului.

Am predicat guvernului.

Am predicat păcătoşilor din Anglia.

Am predicat întregului Trup al lui Hristos din această ţară.

Niciodată în viaţa mea nu simţisem o povară mai grea ca şi atunci. Parcă luptam împotriva a hoarde întregi de demoni, încercând să le înfrunt. La încheierea mesajului, m-am aşezat în spatele platformei, complet epuizat, leoarcă de sudoare, aproape năucit. Nu aveam nici un simţământ de victorie sau de înfrângere, numai oboseala în urma bătăliei.

Lew Sunderland, mijlocitoarea responsabilă cu invitarea mea, o adevărată mamă a credinţei, s-a apropiat de mine cu un zâmbet dulce şi înţelegător. Punându-şi mâinile pe obrajii mei, m-a asigurat: „Este în regulă, dragă, mesajul tău şi-a atins ţinta. Ai împlinit ceea ce trebuia să faci”. Apoi, mai târziu, mi-a spus: „Ai acceptat acum, nu-i aşa, dragă” – pentru Lew fiecare era dragă – „că Dumnezeu te-a chemat în această naţiune şi ţi-a dat autoritate peste ea?”

„Da, Doamnă”, am spus cu bunătate şi supunere, cum ar fi făcut-o un copil mic în faţa mamei sale, după ce tocmai a învăţat o lecţie valoroasă.

„N-o să te mai îndoieşti de aceasta niciodată, nu-i aşa?”

„Nu, Doamnă.”

„Bine. Vei reveni, când îţi va spune Domnul. OK?”

„Da, Doamnă.”

M-am întors luna următoare!

Primisem un telefon din Anglia, după o săptămână, cu mesajul „Trezirea a început în Londra”. Într-adevăr, trezirea începuse în întreaga naţiune; mulţi oameni veneau la Hristos, şi mii de credincioşi primeau o nouă atingere, înnoitoare, a Duhului Sfânt.

Ungerea bumerang: acţiune şi declaraţie

Niciodată nu aş face afirmaţia că acea trezire s-a datorat numai lucrării noastre. La baza acestei reînnoiri au stat ani întregi de mijlocire, nenumărate ore de muncă, lipsită de egoism, a sute de bărbaţi şi femei ai lui Dumnezeu. Realizările acestora au depăşit cu mult ceea ce ar fi putut obţine vreodată echipa noastră. Care a fost rolul nostru? Închinarea profetică – declararea, prin celebrare şi cântece, a splendorii, măreţiei, domniei şi autorităţii lui Dumnezeu, şi declaraţii profetice – proclamarea voii şi Cuvântului Domnului în domeniul spiritual.

Există un alt aspect interesant al mijlocirii, pe care numai câţiva oameni îl înţeleg şi mai puţini îl aplică: acţiunile şi declaraţiile profetice.

Ce înţelegem prin acestea? Când spunem că ceva este „profetic”, ne referim fie la faptul de a prezice lucruri viitoare, fie la a declara acţiuni şi cuvinte care exprimă voia lui Dumnezeu cu privire la ceva. În cel de al doilea caz, ceea ce spui se poate să nu se refere deloc la viitor. Deci, ceea ce este de natură profetică poate avea una sau ambele aspecte – prevestire sau pregătire.

 Oricare dintre ele poate avea un scop de anticipare sau pregătire. Cuvintele şi acţiunile profetice pregătesc calea, în acelaşi fel în care Ioan Botezătorul, profetul, a pregătit venirea lui Mesia şi revelarea gloriei Domnului (vezi Isaia 40:1-5). Lucrarea profetică eliberează şi pregăteşte calea pentru gloria Domnului şi lucrarea lui Isus. Acţiunile şi declaraţiile profetice pregătesc terenul pentru ca Dumnezeu să poată lucra pe pământ.

Într-un fel, ele Îl eliberează pe Dumnezeu să facă ceva, şi devin mijloacele şi metodele implementate, prin care El a ales să lucreze. Nu Îl eliberează, în sensul că ar fi legat – Dumnezeu, în mod evident,  nu este legat, ci Îl eliberează în sensul că:

  1. Ascultarea de Dumnezeu aduce un răspuns din partea Lui. După cum vom vedea mai târziu în acest capitol, acţiunile şi declaraţiile profetice nu înseamnă nimic, dacă nu sunt direcţionate de Dumnezeu. În acelaşi sens, când El dă instrucţiuni, trebuie ascultat. El alege să facă lucrurile într-un anumit mod şi când acel mod este pus în practică, Îl eliberează pe Dumnezeu să facă ceea ce doreşte. Nu ne explică întotdeauna de ce trebuie să facem un lucru într-un anumit fel, şi are acest drept, fiind Dumnezeu. Dar când este pusă în aplicare calea aleasă de El, îşi face partea.
  1. Credinţa Îl eliberează pe Dumnezeu. Când spune: „Fă aceasta”, credinţa şi ascultarea Îl eliberează.
  2. Îl eliberează în sensul că, Cuvântul Său creativ şi eficient este adus pe pământ. Puterea creativă, energia şi abilitatea lui Dumnezeu, care vin din Cuvintele Sale, sunt eliberate pe pământ prin declaraţie profetică! Dacă nu eşti deschis faţă de  revelaţie, nu vei putea niciodată să accepţi aceste lucruri. Deschide-ţi inima pentru a fi iluminată.

O definiţie mai completă ar fi: Acţiunea sau declaraţia profetică este ceva spus sau făcut în domeniul natural, în funcţie de călăuzirea lui Dumnezeu. Aceasta Îi pregăteşte calea de a acţiona în domeniul spiritual, care, ulterior, influenţează lumea fizică. Cum se realizează acest parteneriat între Dumnezeu şi om? Dumnezeu ne spune să facem sau să zicem ceva.  Noi ascultăm. Cuvintele şi acţiunile noastre au un impact în domeniul ceresc, ca apoi să influenţeze domeniul natural. Poate că aceasta s-ar putea denumi „ungerea bumerang”.

Sunt sigur că aţi putea găsi în Biblie unele exemple care să ilustreze acest principiu, aşa că daţi-mi voie să vă amintesc şi eu câteva. Înainte de toate, vreau să examinăm câteva exemple biblice de declaraţii profetice care au precedat sau au eliberat în mod literal anumite evenimente pe pământ. Apoi, vom examina câteva declaraţii profetice.

Acţiunea profetică

Întinderea toiagului peste Marea Roşie este un exemplu de acţiune profetică (vezi Exod 14:21). De ce a trebuit Moise să-şi întindă toiagul? Pentru că Dumnezeu i-a spus s-o facă. El dorea ca toiagul simbolic al autorităţii să fie întins peste Marea Roşie. Dacă Moise nu ar fi întins toiagul peste mare, n-ar fi fost nici o despărţire a mării. Dumnezeu spunea, în esenţă: „Doresc o acţiune profetică pentru a Mă elibera să fac aceasta!”.

Un alt exemplu de act profetic a fost când Moise a ridicat toiagul autorităţii la Refidim, unde Israel l-a înfruntat pe Amalec (vezi Exod 17:9-13). Am împărtăşit istorisirea în capitolul 9 pentru a puncta diferenţa dintre autoritate şi putere, dar este şi o demonstraţie vie a acţiunii profetice.

Moise se afla pe munte cu toiagul autorităţii. Când îl ridica, Israel biruia. Când obosea şi îl lăsa jos, era mai tare Amalec. Şi nu starea de spirit era problema. Credeţi că soldaţii de pe câmpul de bătaie aveau timp să se uite la Moise, în loc să lupte? Aceasta n-avea nimic de-a face cu starea interioară – probabil că nici nu vedeau toiagul care se ridica sau cobora.

Avea legătură cu ceea ce se întâmpla în domeniul spiritual. Acţiunea profetică elibera ceva în ceruri. Şi pe măsură ce o făcea, autoritatea lui Dumnezeu se întorcea cu putere pe pământ, dându-le israeliţilor câştig de cauză. Nu pot da o altă explicaţie. Unele lucruri pe care le face Dumnezeu nu pot, pur şi simplu, să fie explicate.

Calea lui Dumnezeu, chiar şi atunci când nu are nici un sens

Episodul în care Moise loveşte stânca, în Exod 17:6, este un alt exemplu de acţiune profetică. El a luat toiagul autorităţii, a lovit stânca şi a curs apă. De ce? Pentru că Dumnezeu dorea să se procedeze în acel mod. Am putea elabora un întreg simbolism al acestor acţiuni, înţelegând probabil de ce a trebuit să aibă loc, dar aspectul cel mai important este acesta: Când Dumnezeu a ales să procedeze într-un anumit mod, cineva trebuia să îndeplinească un act pe pământ, care adesea părea să nu aibă nici un sens. Însă, când a fost dus la îndeplinire, a eliberat ceva în duh, care apoi a afectat domeniul fizic. O persoană nu obţine în mod normal apă din stâncă, atunci când o loveşte cu un toiag… numai dacă Dumnezeu i-a spus să procedeze aşa. Din nou, când El ne spune să acţionăm, ceea ce facem are impact în lumea spirituală, afectează pământul şi produce rezultate – cum ar fi să scoţi apă din piatră. Aceasta este o acţiune profetică!

Multe asemenea exemple apar în Scriptură. În 2 Împăraţi 13:14-19, Elisei era pe moarte, iar regele Ioas a venit să-i ceară un sfat. Asirienii erau grupaţi în jurul Israelului şi el dorea să primească instrucţiuni din partea profetului pentru această situaţie. Elisei i-a spus: „Ia-ţi săgeata şi trage-o pe fereastră, spre tabăra duşmanului!” Era o declaraţie de război. Regele şi profetul şi-au pus mâinile pe săgeată, ţintind. Elisei i-a spus apoi regelui: „Aceasta este săgeata eliberării Domnului. Ia acum săgeţile şi loveşte pământul”.

Regele era pe cale de a fi testat. Acţiunile sale urmau să fie profetice. Neştiind ce vrea să spună profetul, a luat săgeţile şi a lovit cu ele în pământ de trei ori.

Profetul s-a întristat şi chiar s-a mâniat. „Vei avea victorie asupra duşmanului numai de trei ori, apoi te va cuceri din nou” a spus el. „Ar fi trebuit să loveşti cu săgeţile în pământ de cinci sau de şase ori, pentru a-l fi putut cuceri pe deplin!”

Această istorisire nu mi s-a părut dreaptă. De unde trebuia să ştie regele cât să-şi continue acţiunea? Eu cred că ideea ar fi aceasta: dacă Dumnezeu îţi spune să loveşti de trei ori, atunci trebuie să loveşti de trei ori. Dar dacă îţi spune, pur şi simplu, să loveşti, trebuie să loveşti până îţi spune să te opreşti! Dumnezeu intenţiona să vadă un comportament profetic, dar nu obţinuse ceea ce dorise. Şi nici regele, la rândul lui!

Oamenii erau vindecaţi în Scriptură prin acţiuni profetice. Isus a luat pământ, l-a amestecat cu salivă, la pus pe ochii unui orb şi i-a spus să meargă să se spele în scăldătoarea Siloamului (vezi Ioan 9:6-7). Naaman, leprosul, a trebuit să se scalde de şapte ori în râul Iordan (vezi 2 Împăraţi 5:10-14).

„Nu vreau”, a spus el.

„Atunci nu vei fi vindecat” i-au răspuns servitorii. Pentru că Dumnezeu a ales să lucreze în acest mod.  Şi dacă Dumnezeu a ales să facă lucrurile într-un anumit fel, nici o altă modalitate nu va da rezultate”.

Cindy Jacobs vorbeşte despre acţiunea profetică în cartea ei, Vocea lui Dumnezeu:

Alteori, Dumnezeu le cere oamenilor Săi să îndeplinească acte care nu sunt numai profetice, ci şi foarte puternice, ca o formă de mijlocire menită să aducă schimbări profunde, dacă este aplicată… În 1990, o echipă de femei din Organizaţia Aglow a vizitat Rusia în scop de mijlocire. Am fost călăuzite să îndeplinim câteva acte profetice. Călătoria noastră avusese loc înainte de căderea comunismului şi s-au întâmplat mai multe lucruri care ne-au făcut să credem că fuseserăm urmărite. Înainte de a pleca, prietena mea, Beth Alves, avusese un vis în care noi îngropasem Cuvântul lui Dumnezeu în pământ. Acest vis urma să se finalizeze  cu un act profetic pe care-l făcusem mai târziu în acea călătorie.

O strategie pe care am folosit-o în mijlocire a fost să facem turul oraşului cu autobuzul. Această metodă este excelentă, deoarece turiştii vizitează toate locurile istorice. Unul dintre acestea a fost Universitatea de Stat din Moscova, un bastion al învăţăturii comuniste. În timp ce stăteam lângă un perete, în apropierea unei şcoli, mi-am amintit dintr-o dată visul lui Beth şi m-am gândit la broşura „Cele patru legi spirituale” pe care o aveam în geantă. Dintr-odată mi-am dat seama că acesta era locul în care puteam face ceea ce a visat Beth.

Am sărit în sus (mai aveam doar câteva minute până la plecarea autobuzului) şi am spus: „Haideţi să plantăm Cuvântul în pământ!” Câteva dintre ele au venit după mine. Gâfâind, în timp ce fugeam, le-am amintit visul lui Beth şi le-am spus de broşură. M-am uitat cu atenţie în jur să văd un loc adăpostit, lângă câţiva copaci, pentru a îndeplini actul profetic. (Tocmai întâlnisem în Piaţa Roşie o persoană care părea agent KGB, şi pentru că nu eram interesate într-o lucrare prematură în închisori, trebuia să fim atente!)

Găsind un loc mai adăpostit, am îngenuncheat şi am început să sap. A fost un eşec total, care s-a finalizat prin ruperea unghiilor. În cele din urmă, am găsit un băţ şi am săpat o groapă. Ascunzând broşura în pământ, am acoperit-o repede, în timp ce doamnele se rugau. Arătând spre universitate, am început să profeţesc: „Sămânţa aceasta să producă în acest loc şcoli de evanghelizare şi de teologie.”

Mai târziu, după căderea comunismului, Billy Graham a pus aici bazele unor şcoli de evanghelizare. Sora Violet Kitely, o prietenă a mea, mi-a spus că în Universitatea de Stat a Moscovei a fost plantată o biserică de către Centrul Creştin Shiloh (o biserică mare din Oakland, California).

Ce se întâmplă atunci când îndeplinim aceste acte profetice? În natura lor, ele sunt acte de mijlocire. Unele aspecte pot părea speculative. Nu putem dovedi că există o corelaţie între ascultarea demonstrată prin îndeplinirea unui act profetic şi, să spunem, deschiderea unei şcoli de evanghelizare. Cu toate acestea, vedem din nou şi din nou în Scriptură că atunci când Dumnezeu le-a cerut copiilor Săi să îndeplinească un act profetic de mijlocire, El a acţionat cu putere, ca atare.

Declaraţia profetică

Să studiem câteva exemple biblice de cuvinte profetice care au precedat intervenţia lui Dumnezeu în anumite situaţii. În Ieremia 6:18-19, Ieremia profeţise astfel: „De aceea ascultaţi, neamuri… Ascultă şi tu, pământule!” În mod similar, în Ieremia 22:29 găsim cuvintele: „Ţară, ţară, ţară, ascultă cuvântul Domnului”.

Mulţi m-ar crede nebun, dacă aş ieşi din casă şi aş spune: „Întreg pământul să mă asculte, acum! Mă adresez tuturor naţiunilor”. Dar aceasta a făcut Ieremia. Fireşte, era o declaraţie profetică fără sens.

Trebuie să înţelegem că nu se pune problema a ceea ce produc cuvintele noastre în mod normal, ci aceasta este mai degrabă o vorbire pentru Dumnezeu, care eliberează puterea Sa în împlinirea a ceva. Nu se întâmplă acelaşi lucru când predicăm şi declarăm evanghelia, care este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire (vezi Rom. 1:16)?

Gurile noastre, rostind Cuvântul lui Dumnezeu, eliberează puterea acestor cuvinte. Nu se întâmplă acelaşi lucru când folosim Cuvântul ca pe o sabie în lupta spirituală? El insuflă putere divină cuvintelor noastre. De ce atunci nu ne-ar permite şi în alte situaţii să fim vocea Sa? Când Ieremia a spus: „O, pământule, pământule, pământule, ascultă Cuvântul Domnului” a fost exact ca şi cum Dumnezeu Însuşi ar fi spus: „O, pământule, pământule, pământule, ascultă Cuvintele Mele!”

Dumnezeu i-a spus lui Ieremia mai devreme că avea de gând să-l folosească „să smulgă, să taie, să dărâme şi să nimicească, să zidească şi să sădească” (Ieremia 1:10). Observaţi că în Ieremia 31:28 se menţionează că Dumnezeu a făcut exact aceste lucruri: a smuls, a tăiat, a nimicit şi a distrus. Este imperativ să vedem că Dumnezeu a făcut aceste lucruri prin cuvintele profetului Său.

În Mica 1:2 profetul spune: „Ascultaţi, voi popoare toate! Ia aminte, pământule, şi ce tot este pe el!”

Nu pare prosteşte să spui: „Pământule şi tot ce este pe el, Dumnezeu vrea să vă vorbească! Îl ascultaţi?” Cu toate acestea, Mica a făcut exact acest lucru. Este evident că pământul nu l-a auzit… aşa cum nu a auzit furtuna când Isus a certat-o sau smochinul, când i-a poruncit să se usuce. Nu este important dacă ne aude cineva. Ceea ce trebuie să înţelegem este puterea declaraţiei inspirate de Duhul Sfânt – eliberează puterea lui Dumnezeu într-o anumită situaţie.

Noi devenim vocea Sa

„Dar aceia erau profeţii şi Isus” ar putea argumenta unii. Da, dar după mustrarea furtunii, Isus şi-a certat ucenicii pentru frica şi necredinţa lor, dându-le de înţeles că ei ar fi trebuit s-o facă. Le-a dat o promisiune, după blestemarea smochinului, şi anume că vor putea vorbi munţilor şi îi vor arunca în mare. El descrie puterea declaraţiei inspirate de Duhul Sfânt. Noi devenim vocea lui Dumnezeu pe pământ.

În cartea ei, Biserica care se roagă, Sue Curran îl citează pe S. D. Gordon:

În mod sigur, rugăciunea Îl influenţează pe Dumnezeu. Nu influenţează scopul Său, ci intervenţia Sa. Orice lucru pentru care ne-am rugat, orice lucru drept, bineînţeles, a fost deja planificat de Dumnezeu să se împlinească. Însă, Dumnezeu nu face nimic fără consimţământul nostru. Planurile Sale au fost întârziate prin lipsa noastră de voinţă. Când începem să-I cunoaştem planurile şi ne rugăm pe baza lor, Îi dăm oportunitatea de a acţiona.

Osea 6:5 este un verset puternic despre judecata lui Dumnezeu: „De aceea îi voi biciui prin prooroci, îi voi ucide prin cuvintele gurii Mele şi judecăţile Mele vor străluci ca lumina!” Cum a făcut-o? Prin cuvintele vorbite de profeţi, prin cuvintele lui Dumnezeu eliberate prin oameni.

Este important să stabilim clar că, pentru a fi eficiente, declaraţiile trebuie să fie cuvintele şi acţiunile pe care Dumnezeu le porunceşte. „… tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele” (Isaia 55:11).

Vă rog să realizaţi că atunci când Dumnezeu a spus aceasta, nu se referea la faptul că El vorbeşte din nori, ci la ceea ce le spusese şi continua să le spună prin profetul Isaia. În esenţă, declara: „Cuvintele acestui om sunt ale Mele. El este vocea Mea. Cuvintele acestea nu se vor mai întoarce la Mine fără rod, ci vor face exact ceea ce le-am trimis să facă prin acest om!” Acest lucru este magnific!

Bineînţeles, sunt unii care spun că Dumnezeu nu ne mai vorbeşte astăzi în mod direct – ci doar prin intermediul Bibliei – ceea ce ar însemna că singurul lucru pe care îl declarăm în faţa Lui este Scriptura. Am un mare respect pentru fraţii şi surorile care cred aceasta şi i-aş încuraja să vorbească cuvintele Bibliei în situaţii specifice. Însă, pe aceia dintre noi care cred că Duhul Sfânt vorbeşte în duhurile noastre, îi îndemn să asculte călăuzirea Lui când se roagă. Atunci când sunteţi conduşi să o faceţi, vorbiţi cu curaj şi împliniţi ce vă inspiră ea. Bineînţeles că tot ce facem trebuie să fie judecat prin Scriptură, fără a o încălca în vreun fel.

Beth Alves, în remarcabilul ei ghid de rugăciune, Cum să devii un luptător în rugăciune, ne dăruieşte instrucţiuni excelente şi detaliate despre auzirea vocii lui Dumnezeu şi ar fi înţelept să o studiem. Dacă nu, cel puţin să parcurgem o carte similară care să ne dezvolte acurateţea în auzirea vocii lui Dumnezeu. De asemenea, consultaţi-vă cu lideri maturi ai lui Dumnezeu înainte de a face vreo acţiune în public care pare ciudată. Nu vă apucaţi să umblaţi ca profetul Isaia în pielea goală prin oraş (probabil că el avea, totuşi, o haină în jurul coapselor), folosiţi-vă înţelepciunea, iar când aveţi îndoieli, verificaţi-le. Dacă nu este posibil, când vă îndoiţi de ceva, nu acţionaţi. Niciodată să nu faceţi nimic care contrazice Scriptura sau poate aduce ruşine numelui Domnului.

A spune ceea ce spune Dumnezeu

Cuvântul din Noul Testament pentru „confesiune” este homologia şi înseamnă „să spui acelaşi lucru”. Confesiunea biblică înseamnă să spui ceea ce spune Dumnezeu – nici mai mult, nici mai puţin. Dacă ceea ce spui nu este ceea ce a spus Dumnezeu despre o situaţie, nu se întâmplă nimic. Dar, dacă este ceea ce spune El, acel cuvânt îndeplineşte multe lucruri.

Cuvântul lui Dumnezeu nu este niciodată lipsit de eficienţă; întotdeauna va produce rezultate.

Cuvântul lui Dumnezeu este denumit „sămânţă” în Scriptură. Rădăcina cuvântului grec este speiro. Spora şi sperma sunt derivaţii ale cuvântului, amândouă fiind traduse prin termenul „sămânţă” în Noul Testament.

Metoda lui Dumnezeu de reproducere sau de a aduce viaţă este Cuvântul Său prin care suntem: născuţi din nou (vezi 1 Pet. 1:23), curăţaţi (vezi Ioan 15:3), maturizaţi (vezi Matei 13:23), eliberaţi (vezi Ioan 8:31, 32), vindecaţi (vezi Ps. 107:20) – şi multe altele. Când Dumnezeu vorbeşte Cuvântul, presară seminţe care vor aduce rod. Cuvântul lui Dumnezeu nu este niciodată lipsit de eficienţă; întotdeauna va aduce roadă. Când vorbim Cuvântul lui Dumnezeu în situaţii, sub călăuzirea Duhului Sfânt, presărăm seminţe ale lui Dumnezeu care Îi dau posibilitatea să producă viaţă!

Iov 22:27 declară:  „Îl vei ruga şi te va asculta” (în limba engleză: Vei decreta un lucru şi ţi-l va împlini – n. tr.). Cuvântul a „decreta” înseamnă literal „a decide şi a decreta” – adică, va stabili ceva, apoi îl va decreta. Înţelesul propriu-zis a lui omer, cuvânt tradus prin „lucru”, este „un cuvânt; o poruncă; o promisiune”.

O traducere mai precisă ar fi „Vei decreta sau declara un cuvânt”. Apoi El spune că ţi-l va îndeplini. Pentru „a împlini” sau „a stabili” se foloseşte cuvântul qum, care înseamnă nu numai a stabili, ci şi „a ridica sau a sta în picioare”. Aici se ascunde ceea ce cred că vrea să spună Dumnezeu: „Vei decreta un cuvânt şi acesta se va înălţa. Vei presăra sămânţa Mea şi ea se va ridica (va creşte), împlinind ceva pe pământ”.

De ce nu împliniţi ceva mântuire pe pământ, decretând seminţe ale mântuirii? Stabiliţi libertatea în viaţa cuiva, declarând seminţe ale libertăţii. Realizaţi unitatea în biserica voastră sau în oraş, semănând seminţe ale unităţii. Împliniţi destinul lui Dumnezeu în viaţa copiilor voştri semănând seminţe ale destinului. Plantaţi-vă grădina personală. Supravegheaţi-o bine. Urmăriţi să vedeţi dacă nu va produce Cuvântul lui Dumnezeu o recoltă. Reprezentaţi victoria Calvarului prin gura voastră!

În Iov 6:25 scrie: „O cât de înduplecătoare (în limba engleză: pline de forţă – n. tr.) sunt cuvintele adevărului!” Pentru înduplecătoare sau pline de forţă se foloseşte cuvântul marats, care înseamnă „a imprima” (la presă). Cuvintele noastre sigilează lucruri, aşa cum inelul unui rege presează un document pentru a-l sigila. Ele sigilează mântuirea noastră, promisiunile lui Dumnezeu, destinele noastre şi multe alte lucruri.

Eclesiastul 12:11 ne spune „Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte bolduri; şi, strânse la un loc, sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpân”. Cuvintele noastre acţionează ca nişte cuie care construiesc lucruri în duhul. Aşa cum un cui se foloseşte pentru a fixa o scândură, cuvintele au rolul de a ţintui promisiunile lui Dumnezeu în locul lor, permiţându-le să zidească sau să construiască lucruri în duhul.

Profeţind oaselor şi suflării

Ezechiel şi valea oaselor uscate reprezintă un alt exemplu de declaraţie profetică. „Vorbeşte oaselor!” a spus Dumnezeu profetului.

Vă puteţi imagina ce gândea Ezechiel? Vorbeşte-le? Doamne, dacă vrei să spui ceva scheletelor, de ce n-o faci Tu? Dar Ezechiel a ascultat şi a spus: „Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului”. Şi ele au ascultat! Oasele s-au apropiat de alte oase, apoi s-au îmbrăcat în carne.

Dar nu era viaţă în ele. Următoarea sarcină a lui Ezechiel, care mă uimeşte şi mai mult decât prima, a fost să profeţească suflării. Mai târziu în pasaj ni se spune că suflarea pe care o profeţea era, de fapt, Duhul Sfânt. Dumnezeu nu a spus: „Profeţeşte prin Duhul Sfânt”, sau: „Profeţeşte pentru Duhul Sfânt, ci: „Vreau să profeţeşti Duhului Sfânt”. Ezechiel a făcut-o şi Duhul lui Dumnezeu a făcut ceea ce i-a spus omul. Incredibil!

I-a poruncit profetul Duhului Sfânt? Nu chiar. El nu-i comanda lui Dumnezeu; comanda pentru Dumnezeu. De la începutul creaţiei, planul şi inima lui Dumnezeu fusese de a fi în parteneriat cu omul. Tatăl şi fiii, conducând această planetă! Dumnezeu lucrând prin declaraţia profetică a fiinţelor umane. Cine poate înţelege pe deplin un asemenea lucru?

Adresându-te zidului

Acum câţiva ani, Domnul l-a trimis pe Dick Eastman, preşedintele organizaţiei „Fiecare casă pentru Hristos” în Berlin. Cum v-ar place să primiţi o asemenea însărcinare din partea lui Dumnezeu? Zidul Berlinului era încă în picioare iar Dick a simţit că Duhul Sfânt îi dă următoarele instrucţiuni: Vreau să te urci în avion, să mergi în Germania, la zidul Berlinului, să-ţi pui mâinile pe el şi să spui cinci cuvinte: „În Numele lui Isus, dărâmă-te!” Cu aceasta se încheia mesajul! Cinci cuvinte şi se putea întoarce acasă.

Cum ar fi să mergi şi să-i spui soţiei tale: „Dragă, Domnul mi-a spus să fac ceva”.

„Da, ce este?”

„Ei bine, mă trimite în Germania”.

„Bine, şi ce ai de gând să faci acolo?”

„Să mă duc la zidul Berlinului”.

„Oh? Şi ce vei face acolo?”

„O să-mi pun mâinile pe el şi o să spun: ‘În numele lui Isus, dărâmă-te’, apoi mă voi întoarce acasă”.

N-ar fi aceasta o discuţie interesantă?

Aceasta este exact ce a făcut Dick, pentru că înţelegea puterea acţiunii şi declaraţiei profetice. Dick n-ar afirma niciodată că a fost unica persoană folosită de Dumnezeu pentru a dărâma zidul Berlinului. Cu toate acestea, la scurtă vreme după aceea zidul s-a prăbuşit.

O viziune pentru tineri

Acum câţiva ani mă aflam în Washington, D.C., pentru Ziua Naţională de Rugăciune cu Master’s Commission, un grup de tineri din Spokane, Washington. I-am însoţit împreună cu soţia mea, Ceci, deoarece, în timp ce mă rugasem cu ei, cu două luni în urmă, văzusem o imagine incredibilă – cred că a fost o viziune – un stadion plin de tineri care se consacrau lui Dumnezeu în mod radical. În timp ce o contemplam, această mulţime de tineri a ieşit de pe stadion şi s-a răspândit în toată naţiunea, aducând trezire spirituală.

Când le-am împărtăşit această viziune, s-a coborât peste noi un duh de mijlocire intensă pentru tinerii din America. Mijlocirea a durat aproximativ 30 de minute şi a fost, într-adevăr, un timp de extraordinar. Spre sfârşitul rugăciunii, am simţit că trebuia să-i însoţesc pe aceşti tineri în călătoria pe care urmau să o facă în Washington, D.C.

La puţin timp după ce sosisem în Washington, D.C., am simţit că Domnul îmi spune: O să-ţi confirm în această excursie că voi trimite o trezire peste această naţiune şi o să-ţi demonstrez că tinerii vor juca un rol major în aceasta.

Confirmarea viziunii

Prima confirmare am primit-o de Ziua Naţională a Rugăciunii. Pentru întâlnirea principală de rugăciune erau adunaţi în acea dimineaţă vreo 400 – 500 de oameni – senatori, membri ai Congresului SUA., persoane din guvern şi lideri spirituali ai naţiunii.  Deşi nu făceam parte din program, mă aflam acolo pentru a-mi exprima acordul în rugăciune, asemenea celor mai mulţi dintre participanţi. Master’s Commission primise permisiunea de a participa la program, ceea ce era un adevărat miracol. Când aceşti tineri au fost invitaţi pentru cele 15 minute care le-au fost acordate, au înaintat pe culoar, cântând melodia: „Vindecă-ne ţara”.

În timp ce cântau, Duhul lui Dumnezeu a coborât ca o pătură, odihnindu-se peste participanţi, mai bine zis se mişca, plutea. A fost punctul cel mai puternic al prezenţei lui Dumnezeu şi nu am văzut nici o singură persoană care să nu plângă. Dr. James Dobson, care a urmat după Master’s Commission, a comentat printre lacrimi că nu ne este dat să trăim prea des asemenea evenimente făuritoare de istorie. Sunt sigur că toţi participanţii au fost convinşi că acea zi a avut un mare impact asupra istoriei naţiunii noastre.

Aceşti tineri s-au întâlnit după aceea cu Norm Stone, un om din biserica lor denumită Harvest Christian Fellowship. Dumnezeu îl chemase pe Norm, în urmă cu câţiva ani, să înconjoare America de şapte ori, într-un act profetic de pocăinţă şi mijlocire pentru bebeluşii omorâţi în America prin avort. La ora aceea se afla în a cincea călătorie de acest fel, în care se plimba şi se ruga mijlocind pentru cei nenăscuţi. Aceasta este o acţiune profetică! Tinerii din Master’s Commission, cei mai mulţi fiind din aceeaşi biserică, l-au urmat timp de două săptămâni, făcând 20 de mile pe zi, rugându-se.

Cu o noapte înainte ca tinerii să i se alăture lui Norm, am auzit aceste cuvinte din partea Domnului: Aceasta este o declaraţie profetică din partea Mea potrivit căreia generaţia pe care Satan a încercat să o anihileze prin avort – următoarea Mea generaţie de războinici de pe pământ – nu va fi distrusă. Trimit aceşti tineri să mărşăluiască în spatele lui Norm, cu acest mesaj profetic: „Nu! Aceasta este generaţia Mea, Satan, şi nu o vei avea!”

Mai târziu, în aceeaşi seară, am auzit cuvintele: O să-ţi confirm încă o dată că voi trimite trezire în această naţiune şi că tinerii vor avea un rol major în ea. O voi face prin ceea ce vei citi din Biblie în noaptea aceasta.

Eram programat să particip la un program de trei zile de citire a întregii Biblii, care presupunea ca fiecare participant să citească 15 minute din Biblie, cu faţa îndreptată spre Clădirea Congresului din SUA. Ni s-a cerut să citim de unde ne vedea rândul. Nu verificasem când fusesem programat – altcineva semnase în locul meu cu o zi înainte, şi am fost informat că urma să-mi citesc partea la miezul nopţii, în noaptea următoare.

Potrivit felului în care proceda Domnul cu mine în acea perioadă, i-am spus: „Doamne, există o singură modalitate prin care pot şti sigur că îmi confirmi aceste lucruri prin citirea Bibliei. Când voi sosi, cineva va trebui să-mi spună că va urma să citesc fie din cartea Habacuc, fie din Hagai”. Atitudinea mea nu imita experimentul cu lâna (propus de Ghedeon – n. tr.) şi nici nu încercam să-L testez pe Dumnezeu. Era din pricina lucrurilor pe care mi le vorbise Dumnezeu în perioada aceea prin intermediul acestor două cărţi.

Ştiţi mărimea acestor cărţi? Ele ocupă opt pagini în Biblia mea. Care ar fi fost şansele, când nu aveam nici o posibilitate de a alege textul sau timpul, să mi se spună: „Aici am ajuns, citeşte aceste opt pagini”.

M-am îndreptat spre doamna care era responsabilă cu aceasta.

„Sunteţi Dutch Sheets?”

„Da, eu sunt”.

„Veţi urma în cincisprezece minute, după această persoană. Puteţi citi fie din cartea Hagai, fie din Habacuc.”

Era să leşin! Puteţi să fiţi siguri că am citit Cuvântul Domnului cu autoritate, făcând declaraţii profetice asupra guvernului acestei naţiuni, cu credinţa absolută că va veni trezirea.

Fă orice îţi spune!

Dumnezeu îşi cheamă biserica la o nouă înţelegere a acţiunii şi declaraţiei profetice, funcţionând ca o voce a Sa şi ca un Trup al Său pe acest pământ. Când ne descoperă planul Său pentru noi, oricât de prostesc ar părea – să ţii în mână un toiag, să vorbeşti morţilor din punct de vedere spiritual, să te plimbi prin vecinătate şi pe străzi cu scopul de a te ruga, să loveşti pietrele, să rosteşti decrete pământului, să-ţi pui mâinile şi să faci proclamaţii zidurilor de ostilitate, să traversezi America de la un cap la altul, să citeşti Biblia cu faţa îndreptată spre Camera Congresului, să vorbeşti unei naţiuni care nu te ascultă – El are nevoie SĂ FACEM TOATE ACESTE LUCRURI!

Domnul te poate călăuzi să intri în dormitorul copilului tău răzvrătit şi să-i ungi lucrurile cu ulei, să te rogi peste hainele sale, să vorbeşti peste patul său sau să îndeplineşti alte acte simbolice. Alţii veţi fi chemaţi să faceţi declaraţii peste oraşe şi guverne. Unora li se va spune să mărşăluiască prin ţară, proclamând-o pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Orice ţi se spune, îndeplineşte! Fii curajos în a declara Cuvântul Domnului în diferite situaţii. Presară sămânţa Cuvântului Său pe pământ şi aşteaptă recolta. Se va întâmpla! Ea va apare! Viaţa va renaşte!

„Ştii acum că ai fost chemat la aceasta, nu-i aşa, dragă?”

Întrebări

  1. Definiţi acţiunea şi declaraţia profetică. Explicaţi modul în care ele „Îl eliberează” pe Dumnezeu. Apoi daţi câteva exemple biblice.
  2. Puteţi explica legătura dintre Cuvântul lui Dumnezeu, seminţe şi declaraţiile inspirate de Duhul Sfânt?
  3. Puteţi găsi câteva versete din Scriptură potrivite pentru a decreta mântuirea cuiva?… Pentru vindecare? Cum ar fi să aflaţi versete care să fie decretate peste oraşul vostru?
  4. Nu este Dumnezeu bun?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *