De ce rugăciunea? (partea II)

Cheia către o relaţie puternică

A nu avea o viaţă de rugăciune înseamnă a nu fi în parteneriat cu Dumnezeul cel Atotputernic, ceea ce este foarte periculos. Lipsa de rugăciune înseamnă să depindem de propria noastră pricepere, de planurile noastre, și de intuiţia noastră limitată faţă de viitor. Rugăciunea este comunicare cu Dumnezeu și, așa cum toţi știm, comunicarea este cea care ţine o relaţie puternică. De exemplu, nici o căsătorie nu poate supravieţui fără o bună comunicare. Un soţ și o soţie nu pot sta aproape unul lângă altul și să spere că se vor descurca. Trebuie să se deschidă unul faţă de celălalt.
Calitatea comunicării determină profunzimea oricărei relaţii. Oameni ai lui Dumnezeu, un creștin care nu se roagă nu poate avea o relaţie bună cu Dumnezeu. Văd creștini pentru care rugăciunea este ultima pe lista lor de priorităţi și mă întreb cum se așteaptă să umble cu Tatăl. Înţelege că lucrurile nu pot decurge astfel.

Satan urăşte rugăciunea

Efeseni 6:10-12 ne recomandă să fim întăriţi în Domnul și în puterea
tăriei Lui pentru că, “…noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac,
împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cerești.” Dușmanul credinciosului nu este unul fizic și astfel nu se poate lupta împotriva lui cu arme fizice. Poate fi atacat doar spiritual. Rugăciunea este una din armele noastre principale spirituale care este la dispoziţia noastră. Rugăciune este mortală pentru diavol așa că el o urăște. Diavolul
nu vrea să vadă nici o biserică sau individ care se angajează în rugăciune eficientă.

Cete de demoni muncesc în mod continuu cu scopul de a slăbi viaţa de rugăciune a oamenilor lui Dumnezeu, acoperindu-i cu mantau lipsei de rugăciune.

Diavolul știe că reușind să oprească oamenii lui Dumnezeu din a se ruga, va avea cale liberă să facă ce vrea în naţiuni, familii, bisericile locale, cât și în vieţile indivizilor. De fiecare dată când ne rugăm, satan este cel ce pierde. Are atacuri de cord. Noi trebuie să-i provocăm aceste atacuri de cord în mod constant.

Preoţia divină împotriva celei satanice

Dumnezeu Își cheamă poporul să se roage la nivele la care experimentează victorii. Sunt încredinţat că cuvintele profetice spuse în Isaia 11:9 sunt pe cale să se întâmple literalmente: “Nu se va face nici un rău și nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoștinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr. ”

Eu cred că suntem pe cale să experimentăm pătrunderi așa cum nu am crezut că este posibil. Împărăţia lui Dumnezeu va învinge. Dar înainte ca aceasta să se întâmple, oamenii lui Dumnezeu trebuie săși ocupe locurile în rugăciuni eficiente ca și copii ai lui Dumnezeu, ridicânduse ca preoţi înaintea Lui în fiecare oraș, ţară și comunitate. Dumnezeu întotdeauna își ridică o preoţie sfântă. Dumnezeu ridică oamenii Săi să mijlocească pentru acel oraș, acea ţară sau comunitate. Pe de altă parte, și diavolul își ridică o preoţie care să slujească la altarul său, al cărei slujbă este să neutralizeze ceea ce preoţia lui Dumnezeu este desemnată să facă.

În Africa este foarte ușor să identifici locurile preoţiei satanice. Slujitorii lui Satan se identifică ușor după altarele lor, după titlurile lor: vraci, vrăjitori, etc. Dacă cineva dorește să găsească un debit masiv de preoţii satanice, știe cu siguranţă unde să meargă. În Vest nu este la fel de simplu să recunoști asistenţii lui satan. Altarele diavolului sunt la fel de frumos construite ca și orice altă clădire, spre deosebire de Africa unde sunt specifice: colibe mici cu acoperișul din paie având în interiorul lor elemente specifice, unice. Unii oameni au crezut că în Vest nu sunt preoţii satanice pentru că nu sunt ușor de identificat. Acest lucru nu este adevărat. Sunt la fel de multe preoţii satanice în orașele ţărilor dezvoltate cât sunt și în lumea a treia și sunt la fel de active!

În cartea Faptele Apostolilor, capitolul 8, Biblia menţionează un preot satanic, numit Simon care a manipulat și a intimidat cetăţenii orașului Samaria pentru o vreme îndelungată. Întăritura de peste oraș era vrăjitoria. Oamenii erau surprinși și complet consumaţi de manifestarea puterii lui Satan așa cum era ea descoperită prin Simon.

Asta până când Filip a intrat în oraș!

Filip era un diacon din biserica din Ierusalim. El nu era un apostol sau un preot, ci doar un diacon care avea stâlpul prezenţei lui Dumnezeu care-l însoţea peste tot pe unde mergea. Când el a început să slujească în oraș, puterea lui satan s-a dovedit a fi mult inferioară comparativ cu cea al lui Dumnezeu. În decursul a câtorva zile, legătura satanică de peste oraș a fost distrusă. Chiar și Simion vrăjitorul a fost convins, și pentru o vreme, a luat parte la adunările lui Filip.

Oameni ai lui Dumnezeu, dacă un singur om a reușit să provoace și să expună slăbiciunea puterii lui satan de peste acel oraș, ce vor putea înfăptui doi sau trei oameni împreună? Este posibil!

Am un presentiment că Dumnezeu chiar în aceste vremuri își unge Biserica pentru a lupta împotriva dușmanului în vederea distrugerii legăturilor de peste orașe și naţiuni. Acest lucru s-a întâmplat în Samaria. Se va întâmpla de repetate ori și în orașele și naţiunile vremurilor noastre. În multe zone, preoţiile satanice sunt mult mai onorate decât preoţiile lui Dumnezeu. Vracii-vrăjitori deţin mai mult respect decât pastorii și decât mulţi alţi lideri spirituali. Dar permite-mi să profeţesc: acest lucru este pe cale să se sfârșească!

Material extras din cartea „Rugăciunea înflăcărată eficientă, de Michael Kimuli (Libraria Alfa Omega, Preț: 8 lei)

O poți comanda chiar aici:  https://alfaomega.tv/librarie/rugaciune-mijlocire/rugaciunea-inflacarata-produs

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *