„Iată, îi voi strânge din toate ţările unde i-am izgonit în mânia Mea, în urgia Mea şi în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta şi-i voi face să locuiască în linişte acolo. Ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor. Le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor şi a copiilor lor după ei. Voi încheia cu ei un legământ veşnic că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine. Mă voi bucura să le fac bine, îi voi sădi cu adevărat în ţara aceasta, din toată inima şi din tot sufletul Meu.” (Ieremia 32:37-41)
În august 1997, Congresul Mondial Evreiesc din Basel, Elveția, a sărbătorit faptul că, în urmă cu o sută de ani, a avut loc primul Congres sionist evreiesc sub conducerea lui Theodor Herzl. Sionismul a fost mișcarea evreiască care a început cu un singur scop: plecarea acasă, în Israel, în Sion. Sionismul este dorința ca Cel Preaînalt să lucreze în inimile evreilor din întreaga lume. Nu este o mișcare politică, ci este dorința pentru Sion, pentru Ierusalim, pentru Israel, pentru Țara Promisă.
Astfel, evreii au început să vină în Israel, ieșind din pogromurile Rusiei țariste de la sfârșitul secolului al XIX-lea, din țările Europei Centrale, din Polonia și Balcani. Herzl a prezis în 1897 că vor dura cel mult 50 de ani până să existe un stat evreiesc în Israel. Ei bine, au fost necesari exact 50 de ani: 1947 a fost anul în care Adunarea Generală a Națiunilor Unite a decis că evreii pot avea o patrie, iar anul 1948 a fost proclamat statul evreu independent al Israelului.
Când Ezechiel, în capitolul 37, profețește despre întoarcerea poporului evreu care a fost împrăștiat în lume, când vede valea oaselor uscate venind la viață și modul cum oasele se unesc, tendoanele și carnea apar pe ele, iar pielea le acoperă, când primesc acestea suflarea, duhul, viața profețite în ele, atunci Domnul spune în explicarea acestei viziuni: „Iată, vă voi deschide mormintele (evreii sunt ca niște îngropați printre Neamuri), vă voi scoate din mormintele voastre (din „mormintele” națiunilor în care evreii au fost ca niște morți), poporul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel”.
Cine îi aduce pe evrei acasă? Chiar Domnul Isus! A sosit timpul ca Domnul să fie milos cu poporul Său și să-Și împlinească toate promisiunile făcute Israelului. El este implicat în aceasta cu toată inima și cu tot sufletul Său.
Din câte cunosc eu, există un singur verset în Biblie care vorbește despre inima și sufletul lui Dumnezeu. Există multe versete care vorbesc despre inima și sufletul ființei umane, dar numai unul singur ne spune ce este chiar acum în inima și sufletul Celui Preaînalt. Ieremia 32:37-41 spune: „Iată, îi voi strânge din toate ţările… îi voi aduce înapoi în locul acesta şi-i voi face să locuiască în linişte acolo… Le voi da o inimă şi o cale… Voi încheia cu ei un legământ veşnic… îi voi sădi cu adevărat în ţara aceasta, din toată inima şi din tot sufletul Meu”.
Toate acestea se vor întâmpla pentru ca pacea să izbucnească din Ierusalim și să acopere întregul pământ, iar națiunile să nu se mai pregătească pentru război: „Israel merge spre locul lui de odihnă” (Ieremia 31:1-2). Dacă inima LUI și sufletul LUI sunt pe deplin angajate chiar acum în a-Și aduce poporul LUI acasă, în țara LUI, oare nu ar trebui ca și inimile și sufletele noastre să fie implicate și dedicate în acest proces?
Dumnezeul Cel Atotputernic a făcut de bună voie – cu toată inima Sa și din tot sufletul Său – legăminte veșnice cu Israelul. Există șapte sau chiar opt legăminte necondiționate și un legământ condiționat. El le va ține și le va împlini, deoarece El va fi credincios față de Sine. Ca să le rezumăm, acestea sunt legămintele:
1. Legământul Avraamic (Geneza 12:1-3);
2. Legământul Ţării Promise, sau legământul ţării Canaan sau a Israelului (Geneza 12:1; 13:14-17; 15:18-21; Deuteronom 30:1-10; Psalmul 105:7-11);
3. Legământul levitic (Numeri 25:10-13; Neemia 13:29; Ieremia 33:19-23; Maleahi 2:1-9);
4. Legământul davidic (2 Samuel 7:10-16; Psalmul 89; Ezechiel 37:24,25);
5. Noul Legământ (Ieremia 31:31-34);
6. Legământul Ierusalimului (Ezechiel 16).
7. Legământul de Pace (Ezechiel 37:20-28)
8. Legământul Legii, legământul de la Sinai, legământul mozaic, „Vechiul” Legământ (Exod 19:5; 20:1-17; Deuteronom 5). Deuteronom 28:1-68, versetele 1-14 conţin formula: „DACĂ (tu) vei face asta… atunci (Eu) te voi binecuvânta”, iar versetele 15-68: „DACĂ (tu) nu vei face asta… atunci (Eu) te voi blestema”. Pentru a se obţine binecuvântările legământului Legii, trebuie îndeplinite anumite cerinţe. Acest legământ a fost înnoit pe câmpia Moabului (Deuteronom 29:1-15), pe munţii Ebal şi Garizim (Iosua 8:30-35) şi la Sihem (Iosua 24).
preluare din cartea Semnele vremurilor, scrisă de Rev. Willem J.J. Glashouwer, Președinte Christians for Israel International
