„Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.” (Geneza 3:4-5)
Omul vrea să fie ca Dumnezeu. Ispita și căderea din Eden sunt dovada acestui fapt. Omul vrea să se ridice la înălțimi divine, prin puterea sa, în numele lui, să revendice divinitatea pentru el însuși. La fel a vrut și Lucifer, noul său stăpân – să se ridice în numele lui însuși ca fiind egal cu Cel Preaînalt (Isaia 14:12-15, Ezechiel 28:11-17). Puterile incredibile și nelimitate ale științei și tehnologiei trebuie să-l ajute pe omul căzut să obțină acest lucru. Oricine îndrăznește să-i stea în calea progresului și în calea atingerii acestui scop final trebuie să fie „reeducat”, altfel, va trebui eliminat fără milă.
Fără Dumnezeu și fără legi divine – „Ni Dieu, ni maître”. A durat până la mijlocul anilor 1960 înainte ca anarhismul să fie reinventat de o nouă generație, care s-a născut după al Doilea Război Mondial. În Amsterdam erau grupuri de tineri care se considerau „anarhiști autonomi”, autoguvernați, oameni care emit și urmează propriile legi. Aceștia nu au avut niciun fel de recunoaștere a oricărei autorități sau legi; fie de la Dumnezeu, fie de la oameni.
Este remarcabil faptul că anticristul menționat în 2 Tesaloniceni 2:8 este numit „cel fărădelege”, cel a-nomos (nomos înseamnă „lege” în limba greacă). 1 Ioan 3:4 spune: „Oricine face păcat face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege”. Pavel spune în 2 Tesaloniceni 2:1-12: „… taina fărădelegii a şi început să lucreze…” Răzvrătirea va avea loc în curând, când va fi dezvăluit „omul fărădelegii”, omul care va fi în vârful piramidei, cel care „se opune și se înalță peste tot ceea ce se numește și este venerat ca Dumnezeu”. Astăzi, acest tip de om este deja în creștere în întreaga lume! Dar acest ultim anticrist, vârful acestei omeniri din urmă, total depravate, este „… condamnat la distrugere…”.
Daniel spune despre această persoană că „se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini…” (Daniel 11:36)
Acest lucru se va întâmpla și în timpul sfârșitului, de aceea timpul mâniei lui Dumnezeu va fi încheiat și va aduce tot mai aproape judecata Sa definitivă. Măsura răbdării Sale – prin care El permite lucruri de neînțeles și suferință îndelungată – este în speranța pocăinței sau datorită numărului celor aleși sau numărului martirilor (Apocalipsa 6:9-17), care nu a ajuns încă la plinătate. Dar, într-o zi, aceasta se va sfârși, va fi destul. Petru spune: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (2 Petru 3:9). Într-o zi, timpul va ajunge la plinătatea sa și va veni judecata. Isus spune: „Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii (răutății, nelegiuirii – lb.greacă „anomia”), dragostea celor mai mulţi se va răci” (Matei 24:12).
Dacă legea nu mai este respectată, dragostea dispare. Apare, astfel, o nouă societate rece și împietrită. Fiecare om se va gândi doar la el însuși. Legile limitează egoismul neîngrădit și oferă protecție celor slabi. Dar dacă pătrunde fărădelegea, cel mai rău ajunge să fie de temut. „Homo homini lupus est” = „omul este lup pentru om”, au observat romanii. Predomină violența, sexul, minciuna și înșelăciunea, toate faptele interzise de Dumnezeu, care sunt chiar ridiculizate, și, în plus, premiile și sumele uriașe de bani care sunt oferite mass-mediei, declarațiilor de „artă” sau literaturii care promovează această tendință. Acestea au loc zilnic în Europa post-creștină.
Vor apărea „salvatori” ai lumii, care vor veni în numele omului. Ei vor construi turnuri noi ale Babelului. Vor veni ideologi și filozofi de toate felurile, se vor rosti cuvinte mari și slogane politice, vor predomina socialismul național de dreapta și comunismul de stânga, precum și idealurile democratice. „Libertate, egalitate și frățietate” (Liberté, Egalité et Fraternité), cum a fost în Revoluția Franceză. Va fi un fel de revoluție în numele păcii și în numele unei lumi noi, un paradis uman final, pe care și-l imaginează ca fiind la îndemână. Teologia Revoluției… dar se va termina întotdeauna în râuri de sânge. Milioane și milioane de oameni sunt uciși, gazați și nenorociți. Și toate acestea în numele progresului, al supraviețuirii celui mai potrivit, îndreptându-se spre o lume nouă mai curajoasă… Împărăția omului în locul Împărăției lui Dumnezeu.
preluare din cartea Semnele vremurilor, de Rev. Willem J.J. Glashouwer Președinte Christians for Israel International
