„Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.” (Marcu 13:5-6)
În predica despre vremurile din urmă, pe care a rostit-o Isus pe Muntele Măslinilor din Ierusalim, El vorbește și despre distrugerea Ierusalimului și a Templului. Când ucenicii întreabă când se va întâmpla acest lucru și care va fi semnul sfârșitului veacului, această parte îngrozitoare a istoriei lumii, El începe să-i avertizeze mai întâi despre înșelăciunile spirituale: hristoși și profeți falși.
În Matei 24, El menționează de trei ori despre acești înșelători: în versetele 5, 11 și 23-24. Numai după aceea, Isus vorbește de războaie, cutremure și foamete ca fiind începutul durerilor.
Isus a rostit aceste cuvinte în jurul anului 30 d.Hr. Ierusalimul a căzut și Templul a fost distrus în anul 70 d.Hr. Peste un milion de evrei au fost uciși de romani. Sute de mii de evrei au fost vânduți pe piețele sclavilor din Orientul Mijlociu. Mii de evrei au fost luați ca prizonieri la Roma, mulți sfârșindu-și viața în luptele groaznice ale gladiatorilor. Atunci e posibil ca Isus să fi spus că, între anul 30 și 70 d.Hr., vor veni mulți oameni mincinoși în numele Lui? Este posibil, deoarece istoricul evreu Iosephus Flavius scrie despre o serie întreagă de hristoși falși, care au venit cu puțin timp înainte și după venirea lui Isus. A fost o perioadă apocaliptică. În anii anteriori căderii Ierusalimului în anul 70 d. Hr., părea că au sosit „vremurile sfârșitului”.
În genocidul din Cezareea, în luptele dintre sirieni și evrei, 20.000 de evrei au fost uciși. Aceste două grupuri de oameni au fost dușmani de moarte pentru multe orașe mari din Siria. În Imperiul Roman a existat multă neliniște și multe revolte. Sub stăpânirea romană, un guvern adecvat aproape că lipsește cu desăvârșire. Nu mai puțin de cinci împărați romani au venit la putere în numai câțiva ani: Nero, Galba, Otho, Vitellius și Vespasian. În timpul împăratului Claudius, în anul 46 d.Hr., a existat o foamete teribilă (Faptele apostolilor 11:30).
În timpul împăratului Nero, orașe întregi din Asia Mică au fost distruse de cutremure de pământ. Laodiceea și Hierapolis sunt două astfel de exemple. Datorită unui cutremur și unei erupții vulcanice, orașele Pompei și Herculaneum au fost îngropate sub cenușă în anul 63 d.Hr. În anul 64 d.Hr. sub conducerea împăratului Nero, jumătate din orașul etern al Romei a fost cuprins de flăcări, rezultând mii de victime. Istoricul roman Tacitus spune în scrierile sale: „Istoria în care am intrat este aceea a unei perioade bogate în dezastre, în bătălii teribile, lupte civile și lucruri oribile, chiar și în vreme de pace”.
Asta se întâmplă în vremurile apocaliptice. Vor exista oameni seducători, demagogi, salvatori și profeți autodeclarați, care vor veni cu tot felul de idealuri atrăgătoare, ideologii impresionante, discursuri și slogane strălucitoare, care promit programe (sociale) tentante. Acești oameni, dacă li se dă șansa, vor conduce printr-o mare manifestare a puterii și a violenței față de ceea ce ei pretind că va fi un frumos paradis pământesc. Pace, neprihănire și prosperitate pentru toți. „Utopia la îndemâna voastră”, promit aceștia!
Vor fi oameni precum Johnathan, Teuda (Faptele apostolilor 5:36), Dositheos, Simon vrăjitorul (Faptele apostolilor 8: 9), Menandru, „egipteanul” (Faptele Apostolilor 21:38), etc. După căderea Ierusalimului, în timpul revoltei evreiești, pe vremea împăratului Hadrian, între anii 132-135 d.Hr., Bar Kokhba, de exemplu, a fost întâmpinat și recunoscut ca fiind Mesia, de către renumitul rabin Akiba.
Aceștia pot fi puși în categoria „mulți antihriști”, despre care citim în 1 Ioan 2:18. Ei nu pretind că sunt Isus, ci pretind că sunt Mesia, unși, salvatori. Sunt înșelători, atât la scară mare, cât și la scară mică.
Domnul Isus ne avertizează cu privire la astfel de oameni. La sfârșitul predicii de pe Munte, de exemplu, în Matei 7:15-20, citim: „Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte”. Ei vin în propriile lor nume, nu în numele Tatălui, așa cum a spus Isus despre Sine.
În Ioan 5:43, Isus ne spune: „Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi”.
preluare din cartea Semnele vremurilor, de Rev. Willem J.J. Glashouwer Președinte Christians for Israel International
