ANTISEMITISM: Semnele vremurilor, cu Willem J. J. Glashouwer | Episodul 34 /52

„Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea şi nu Te odihni, Dumnezeule! Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frământă, şi cei ce Te urăsc înalţă capul. Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine. „Veniţi”, zic ei, „să-i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!” Se strâng toţi cu o inimă, fac un legământ împotriva Ta.” (Psalmul 83:1-5)

Ura împotriva Israelului este ura împotriva Dumnezeului lui Israel. Există un tip de antisemitism creștin, adânc înrădăcinat în teologia anti-evreiască. În Europa, acest lucru a creat un climat în care milioane de evrei puteau fi uciși pretutindeni, la nesfârșit, nu numai în timpul Holocaustului, ci și în ținuturile unde creștinismul era la putere, unde se întâmpla asta în fiecare zi în ultimii 2000 de ani.

Biserica trebuie să-şi mărturisească vinovăţia pentru această teologie aproape diabolică, și să-și schimbe modul său teologic de gândire, care, timp de secole, a dus la crearea unui climat creștin antisemitic și la vărsarea de râuri de sânge evreiesc. Încă mai există timp. Curând va fi prea târziu, iar Biserica va trebui să dea socoteală înaintea tronului lui Dumnezeu. Cel Atotputernic o va considera răspunzătoare pentru toate faptele făcute (Evrei 4:13; 10:26-27).

Noi, creştinii, ar trebui să ne examinăm în mod personal gândirea, inima şi sufletul, și să ne întrebăm dacă există ascuns acolo „antisemitism creştin”, pentru că Dumnezeu ne va trage la răspundere în final pentru secolele de antisemitism creștin care încă mai dăinuie și astăzi în multe părți considerate creștine, deși, din fericire, există și lucruri care s-au schimbat în bine.

Cum poate Biserica să se întâlnească cu Isus, când pe mâinile ei se află sângele evreilor?

Mulți își spun în sinea lor: „Nu este vina mea. Ce pot face eu în privința a ceea ce au făcut și au spus în trecut oamenii care s-au numit „biserică” sau „creștini”? Nu eu sunt vinovat. N-am făcut nimic rău. Nu am practicat colonialismul. Nu eram parte din comerțul cu sclavi evrei. Nu am asuprit și nu am exploatat țări și națiuni îndepărtate. Nu am ucis locuitorii țărilor. Nu am luat parte la cruciade. Nu am ars niciun evreu, nici nu i-am învinuit pentru ciuma neagră din Europa. Nu am spus că sunt „ucigași ai lui Hristos sau ucigași ai lui Dumnezeu”. Apropo: nu este adevărat că aceștia L-au respins pe Isus și, din această cauză, ei nu mai sunt poporul ales al lui Dumnezeu? Persecutarea evreilor de-a lungul secolelor este îngrozitoare, dar ei sunt cei care L-au ucis pe Isus și acum sunt pedepsiți de Dumnezeu. Este judecata lui Dumnezeu. Ei sunt cei care au spus: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri.” (Matei 27:25) Da, este groaznic tot ce se întâmplă cu evreii și îi putem compătimi, dar este un avertisment pentru noi toți! Acest lucru se va întâmpla oamenilor care spun „NU” Domnului și „NU” Unsului Său! Dar, din nou spun, eu nu am fost personal implicat în ocupația nazistă germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Eu nu predic teologia înlocuirii și nu particip la activități pro-palestiniene și anti-israeliene, așa că lăsați-mă în pace!”

Teologia înlocuirii – sau supersesionismul, teologia împlinirii, teologia expansiunii – a fost predicată de secole şi a pătruns adânc în creștinism. Aceasta este doctrina care spune că Israelul a fost eliminat ca popor ales al lui Dumnezeu, după ce mulți dintre evrei L-au respins pe Isus. Această doctrină spune că Biserica este noul popor al lui Dumnezeu și cea care primește acum promisiunile divine ale Sfintei Scripturi, în timp ce blestemele și judecățile sunt acum atribuite poporului evreu din lume și Israelului. Este vorba de un creștinism care spune: „Noi suntem noul, spiritualul și adevăratul Israel. Noi înlocuim Israelul și poporul evreu. Astăzi, noi, Biserica, suntem poporul ales al lui Dumnezeu”.

Da, cu siguranță că noi, Biserica, suntem un popor ales al lui Dumnezeu. Nu avem nicio îndoială în această privință, dar noi nu am înlocuit vreodată Israelul. Aici a luat Biserica o turnură greșită și groaznică. L-am făcut pe Dumnezeu să pară un mincinos, un Dumnezeu care poate să rupă, să încalce un jurământ pe care El l-a făcut, un Dumnezeu care nu este de încredere. Să facem o comparație cu Psalmul 105:7-11. Noi știm cine este mincinosul încă de la început, diavolul, care este și un ucigaș de la început.

În special în rândul creștinilor arabi și palestinieni, această doctrină este încă adânc înrădăcinată, astfel încât, de multe ori, ei pot pricepe puțin și sunt oarecum de acord cu ura și judecățile pe care frații lor arabi musulmani le aduc față de Israel.

Antisemitismul din întreaga lume este din nou în creștere. Uneori apare sub forma unor atitudini antisionism sau anti-israeliene. Nu trebuie să existe nicio îndoială că antisionismul este o formă modernă de antisemitism, așa cum a exprimat cel mai bine rabinul Jonathan Sacks, fostul rabin șef al Marii Britanii: „Antisemitismul este un virus care supraviețuiește prin modificare. În Evul Mediu, evreii erau urâți din cauza religiei lor. În secolele al XIX-lea și al XX-lea au fost urâți din cauza rasei lor. Astăzi sunt urâți din cauza statului lor național, Israel”. Un alt mod de exprimare este că antisemitismul modern „a transferat antisemitismul tradițional, care îi învinuiește pe evrei pentru problemele din societate, în a învinovăți Israelul pentru toate problemele din comunitatea internațională”.

preluare din cartea Semnele vremurilor,  de Rev. Willem J.J. Glashouwer Președinte Christians for Israel International 

Preț: 25 lei | Alfa Omega Publishing – click aici pentru comandă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *