„Prorocie împotriva Damascului. „Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărâmături; cetăţile Aroerului sunt părăsite, sunt date spre păşune turmelor care se culcă nestingherite acolo.” (Isaia 17:1-2)
Există multe profeții în Biblie încă neîmplinite, care vorbesc despre războaie în Orientul Mijlociu, de exemplu, profeția din Isaia 17:1-2. Aici se vorbește despre o distrugere completă a Damascului, capitala Siriei, pe care o puteți vedea din Înălțimile Golan din Israel, când cerul este senin. Acest lucru nu s-a întâmplat încă în istorie. În criza continuă din țările din Orientul Mijlociu, aproape zilnic, Siria și capitala sa, Damasc, sunt în atenția știrilor. Se va ajunge, în cele din urmă, la distrugerea totală a acesteia? Niciodată în istorie Damascul nu a fost complet distrus. Dar într-o zi, așa va fi, pentru că Biblia ne spune asta. Nu ne spune și cum se va întâmpla și nici cine o va face. Va fi vorba de un cutremur, de bombe în timpul unui război? Profeția nu precizează aceste detalii, dar rezultatul final este clar: distrugerea totală.
Ce putem spune despre profeția din Isaia 19:16-17, în care Egiptul tremură de frică din cauza a ceea ce mâna Domnului va face Egiptului prin țara lui Iuda (Israel)? În războiul din 1956 dintre Egipt și Israel, armata israeliană a stat câteva zile la granița Canalului Suez. Dar aceasta nu a fost împlinirea finală a acestei profeții. Rezultatul final a ceea ce va face „mâna Domnului Atotputernic” prin mica națiune a Israelului va fi acela că egiptenii nu se vor mai închina lui Allah, ci Dumnezeului lui Israel. Versetul 22 spune: „Astfel, Domnul va lovi pe egipteni, îi va lovi, dar îi va tămădui. Ei se vor întoarce la Domnul, care-i va asculta şi-i va vindeca”.
În Psalmul 83:1-18 se vorbește despre un prim cerc de națiuni în jurul Israelului – și Asiria (Irak) în plan secundar. Împreună, uniți de ura lor împotriva Israelului și poporului evreu, ei declară: ‘Veniţi”, zic ei, „să-i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!”’ Psalmistul știe care este adevărata natură a antisemitismului: ura împotriva Israelului și a evreilor, care este o ură profundă împotriva Dumnezeului lui Israel: „Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine”.
Apoi, profețiile din Ezechiel 38 și 39, cu un al doilea și mai larg cerc de națiuni din jurul Israelului (Siria și Egipt nu mai sunt menționate aici!), care vor brusc să șteargă Israelul de pe hartă. Avem Turcia, Iranul și fostele republici sovietice și Rusia în fundal? Va urma un război islamic sfânt, un jihad, împotriva Israelului?
În Zaharia 12:1-3 (și 14), toate națiunile – putem face referire în zilele noastre la „Națiunile Unite” – vor încerca să înlăture stânca de neclintit, Ierusalimul. „Aşa vorbeşte Domnul care a întins cerurile şi a întemeiat pământul, şi a întocmit duhul omului din el: „Iată, voi preface Ierusalimul într-un potir de ameţire pentru toate popoarele dimprejur şi chiar pentru Iuda, la împresurarea Ierusalimului. În ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate popoarele. Toţi cei ce o vor ridica, vor fi vătămaţi, şi toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui”.
Ce putem spune despre profeția din Ezechiel 35-36 referitoare la Edom (Iordania), care va fi distrus? Există încă multe profeții neîmplinite!
Este tentant să vedem un efect de domino în acest sens. Se începe cu Siria. Israelul, cu spatele împotriva zidului, lovește înapoi și distruge Damascul. Apoi se alătură Egiptul care este, de asemenea, lovit. După aceasta, „primul inel” din jurul Israelului se implică și Israel abia supraviețuiește. Atunci se va alătura „cel de-al doilea inel”, iar împotriva unui astfel de „jihad”, a unor astfel de puteri politice și militare copleșitoare, Israelul nu va mai putea să reziste.
Dar atunci DOMNUL se va lupta în numele poporului Său și „puterea” lui Allah va fi biruită în mod public. După aceea, toate națiunile, întreaga lume, se implică. Dar, din nou, Domnul acționează în favoarea poporului Său Israel, pentru ca neamurile să știe cine este cu adevărat Dumnezeu – Dumnezeul lui Israel, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, Creatorul cerului și al pământului, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. În comparație cu El, toți ceilalți „dumnezei” se dovedesc a fi idoli. Totul e bine cand se termină cu bine. Dar trebuie să fim atenți. Pentru că, în felul acesta, din nou formăm un fel de calendar profetic propriu al vremurilor de pe urmă! Iar Biblia nu este un puzzle de versete biblice profetice!
Dar indiferent de modul cum se vor desfășura evenimentele – Cuvântul lui Dumnezeu va fi, cu siguranță, împlinit – se va termina cu venirea lui Mesia al Israelului, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, Isus Hristos.
Apoi se va împlini ceea ce Pavel scrie în Filipeni 2: 9-11: „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul”.
preluare din cartea Semnele vremurilor, de Rev. Willem J.J. Glashouwer Președinte Christians for Israel International
