„Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.” (Matei 6:9-10)
Când Isus îi învață pe ucenici rugăciunea „Tatăl nostru”, El începe cu „Vie Împărăția Ta”. Ce vrea să însemne asta? Este vorba despre o împărăție spirituală, prezentă în inimile oamenilor? Fără îndoială, și despre aceasta este vorba.
Pavel spune: „Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.” (Romani 14:17-18)
O persoană primește Duhul Sfânt prin nașterea din nou. Biserica este o modalitate prin care Împărăția lui Dumnezeu se formează: o comunitate de oameni care, prin credința în Hristos și prin Duhul Sfânt care locuiește în ei, Îl slujește pe Hristos în lume și demonstrează semnele Împărăției care va veni, așa cum a făcut Isus în timpul vieții Sale în Israel.
Miracolele pe care le-a făcut, El le-a numit „semne ale Împărăției”; exemple care îndreaptă spre Împărăția care va veni în viitor. Lumini în întunericul înconjurător. Bolnavii sunt vindecați, morții sunt înviați, cei flămânzi sunt hrăniți, orbii văd și surzii aud, da, chiar și păcatele sunt iertate și demonii sunt scoși afară. Puterile și legile naturii sunt în controlul Său.
Deși Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de noi odată cu prima venire a lui Hristos în Israel – prima fază a Împărăției – atunci nu a fost încă momentul ca Împărăția să umple pământul. Merită să privim îndeaproape incidentul din sinagogă, atunci când Isus a citit din Isaia 61 și Și-a anunțat lucrarea de slujire
Luca spune: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El. Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.” (Luca 4:18-21)
Dar, privind la acest pasaj din Isaia 61, vedem că sunt incluse mai multe cuvinte pe care Isus nu le-a citit: „… [să proclam] o zi a răzbunării Dumnezeului nostru …” Isus știa că ei nu au ajuns încă la acea etapă. Ziua judecății, ziua răzbunării, care va precede venirea Împărăției pe pământ, era încă în viitor. Înainte de asta, trebuie să vină primul an al îndurării Domnului. Anul de îndurare în care Evanghelia poate fi proclamată în întreaga lume a durat deja aproape două mii de ani. Oamenii de pretutindeni pot veni la Domnul, pot avea păcatele iertate și pot să experimenteze în inima lor o formă a Împărăției – pe Isus. Trebuie să existe o perioadă îndelungată de har înainte ca Ziua Domnului să vină. Aceleași semne ale Împărăției care au avut loc în Israel se văd însoțind predicarea acestei Evanghelii a Împărăției printre națiunile din întreaga lume.
Așadar, după semnele Împărăției, vizibile în Israel când El, ca Împărat, a fost pe pământ, urmează, mai întâi, predicarea Evangheliei Împărăției în toată lumea. După aceea va veni judecata asupra neamurilor nelegiuite, iar după judecată, va veni Împărăția Păcii și a Neprihănirii pe tot pământul. Mai întâi există forma ascunsă a Împărăției în inimile oamenilor, însoțită de „semnele Împărăției”. Apoi va exista Împărăția în forma sa tangibilă, vizibilă, la nivel global. Dar această Împărăție va fi, în mod intrinsec, legată de Israel.
Când Domnul Isus a încheiat lucrarea pe cruce, atunci când păcatele acestei lumi au fost ispășite, când puterea păcatului a fost învinsă, când diavolul și puterile întunericului au fost biruiți, când El a înviat din morți triumfător, ucenicii Lui Îl întreabă nerăbdători: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?” (Faptele apostolilor 1:6)
Isus nu le spune: „Aceasta este o întrebare stupidă”, nici nu le spune: „Încă nu înțelegeți că nu este vorba de o împărăție pământească pentru Israel, ci că totul este despre un cer și o împărăție spirituală?”; nu, ci le spune doar: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului” (Faptele apostolilor 1:7-8).
Acestea sunt ultimele cuvinte ale Sale, pentru că, după aceea, norul, slava lui Dumnezeu, Shekinah, Îl ia la cer.
Apropo: predicarea Evangheliei Împărăției nu proclamă o revoluție. Dacă Isus S-ar fi referit la o Împărăție instituită prin forță și violență, prin revoluții și armate, El nu i-ar fi spus niciodată lui Pilat din Pont: „… Împărăția Mea nu este din această lume…” (Ioan 18:36). Împărăția aceasta nu se va institui prin mijloacele puterii acestei lumi.
Expresia „Împărăția cerurilor” sau „Împărăția lui Dumnezeu” nu înseamnă „cer”, ci Împărăția pe pământ, oferită de cer. Împărăția lui Dumnezeu este Împărăția pe pământ dată de Dumnezeu. Pentru aceasta ne rugăm de aproape 2000 de ani în rugăciunea Domnului: „…facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ”.
preluare din cartea Semnele vremurilor, de Rev. Willem J.J. Glashouwer Președinte Christians for Israel International
